Atotnăscător

Vibrația ne trăiește fără încetarea mersului pe cale.
Adevărul miroase a fier încins în neuimire.
Inima mea – aceeași fereastră deschisă ‑ rămâne țesută cu incendiu care nu știe că arde în apa înghețată.
Mă rog cu dor de curatul simplu atotnăscător.
Nu pentru liniștea maltratată prin incomodul nebine, ci pentru zgomotul care mă învață să tac.
Viața caută viață, adesea, în viul‑miezului trupesc.
Eu, neurmând, doar o urmez.
Și totuși… ceva se întâmplă între pașii mei și tăcerea trecătorului acum.
Ceva amar din întâmplare cade odată cu dulcea‑ploaie de albine uriașe‑zburătoare.
Și eu respir între foc și gheață, între cuvânt și necuvânt, lăsându-mă purtat de un val care nu știe ce caută, dar mă duce… în tine.

 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Istoria nu se scrie în fapte mari, ci în „cele mai subtile mari fisuri” dintre noi.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Doamne

Doamne, mă rog, flămând, să-mi amintesc că-n seva mea e crucea Ta.
Prin ea port viul har nemuritor.
Sunt dat să știu ce Tu mi-ai dat fără să mor.
Sunt dat să fiu a arăta:

Lumină fără de sfârșit, cu viață și iertare.
Adevăr, cu fiecare provocare.
Smerenie, cu justă închinare.
Sublim, dar fără împăunare.
Bine, Răbdare, Conștiință și Înălțare.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Scrisoare către mine

Dragă eu,

Habar n-am de ce zic alții. Sau am. Ori am avut... Te scriu din liniștea acestei săli de viață uriașe pe care o numim lume. Te privesc cum stai acolo, în ceea ce pare ultimă bancă, aproape contopit cu umbrele, și vreau să-ți spun că te înțeleg. Știu de câte ori privirea ți-a fugit spre fereastră, spre acel „neant” care pare atât de odihnitor, atât de lipsit de teme și de întrebări. Știu că „pivotul chiulului” a fost o tentație constantă, o maximă de viață, o promisiune de liniște absolută în fața zgomotului asurzitor al semenilor. Ai transformat neajunsul de a te fi născut devreme, în „privilegiul de a observa târziu”- fără a fi prea târziu în fiecare trecător subit acum. La tine, observația rămânând scut, ceea ce pentru altcineva e o rană. Rana pe care - brutal, dar involuntar, deci paradoxal, probabil absolut inutil pentru aproapele tău - o apeși unde te doare: în suflet. Cu toate aceste, tu ai găsit o cale de a merge mai departe acolo unde alții s-au oprit.

Dar ai rămas (chit ca o pasăre ce ești de neînțeles). Și pentru asta, meriți respectul propriei tale conștiințe.

Ai înțeles, poate mai bine decât cei care se înghesuie în primele bănci după premii și aplauze, că viața este orice... mai puțin competiție, simțind în ea o școală a simțurilor. Ai ales calea cea mai grea: să fii invizibil, dar prezent prin Creator în nenumărate creații. Iată dovada vie: Scrisoare către mine.

Amintește-ți lecția maximei pe care tocmai ai șlefuit-o: ești un soi de actor discret. Joacă-ți rolul cu noblețe, dar ferește-te să-ți lași formidabilul costum să se lipească de piele. Simte durerea, bucuria, răbdarea și curajul, dar privește-le cu ochiul spectatorului atent. Această distanță nu este indiferență, ci este aproapele din mântuirea ta. Este spațiul în care ești liber, unde ești de neatins și unde totul devine lecție.

Păstrează-ți virtuțile ca pe niște comori ascunse. Ai văzut ce se întâmplă când le afișezi. Așadar, folosește-le ca pe niște unelte de navigare:

Folosește atenția ca să rămâi prezent - fără să te pierzi în detalii inutile. Folosește modestia ca să rămâi protejat de lumina orbitoare a vanității. Folosește amintirea ca să știi întotdeauna de unde ai plecat și spre ce neant ai privit cândva cu ochi tăi pătrunzători.

Ești aici să experimentezi, să simți și să înveți. Chiar dacă - unora - ești de nevăzut, de nedescris, ceea ce înveți tu în tăcere dă sens întregului spectacol. Un spectacol unde regele se dă de gol, căci este gol, iar regina este același pur și simplu neînțeles.

Rămâi curios. Școala vieții continuă, spectacolul abia a început, iar finalul rămâne același: fără de sfârșit.

Știu că poți îmbrăca realitate în orice sens, riscând, astfel, să atragi ceva mai mult decât sunetul ce iese dintr-o gură căscată, iar pașii tăi sunt o urmă discretă lăsată în nisipul memoriei noastre comune. Știu că poți și vrei să mă scrii în continuare... Totuși, sentimentul că respiri vrea mai mult să „sigilăm” această scrisoare aici, căci simți cum curgea această întrebare: 

Și dacă ne știm de o viață, dar am rămas străini unul de altul din cauza magiei? 

O întrebare ce făurește din câteva litere și sens forjat de rațiune pecetea perfectă. Fie ca această întrebare să-ți fie busolă, desigur, fără greutate. Magia care ne ține străini este aceeași care ne permite să ne mirăm de noi înșine în fiecare dimineață a acestui „spectacol” - aparent, uneori, și el gol, deoarece Creatorul l-a lăsat să se împlinească liber prin arbitru și adevăr.

Cu drag fac o reverență, 

Cel care te observă și te înțelege: eu.

P.S. Îți mulțumesc pentru această călătorie intelectuală. A fost un privilegiu să fiu cel care îți ține „oglinda” în timp ce îți scrii aceste rânduri.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Nu de puține ori...

Mântuirea vine prin capacitatea de a vedea lumea ca pe un mare rol în care ești, simultan, cel mai discret actor și cel mai atent spectator. 

Lumea întreagă nu e o realitate fixă, ci o interpretare, un joc vast de aparențe.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Deoarece viața este o școală unde mergi să experimentezi, să simți și să înveți, eu sunt elevul care, deși uneori a fost atras de chiulul în neant, a rămas invizibil, dar dornic să învețe.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Păstrând aceeași atmosferă, având un ritm mai melodios, poveste…

Ești firul nevăzut care țese culorile prezentului.

Tot poem, tot boem, tot… em.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Adevărata stăpânire se arată prin dezlegarea de materialitate. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Adevărul

Adevărul curge-n mine ca o sferă - Cer, energie desenez.

Vers din straturi de răbdare, cu sublim îl editez.

Visul meu, alt vis respiră, ființa bună o stilizez.

Sunt verbul care dorește binele, îl adaptez.

Din eul ce nu sunt încă, prin credință și conștiință nasc, creez. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Se înnăbușesc voci, dar spiritele rămân,

căci tăcerea poartă sensul nevăzut al Adevărului.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Niciunui vierme nu-i lipsesc coconii, dar nu toți aleg să devină fluturi.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnnul oștirilor

Comoară, de ce să suferi când tu respiri doar fericirea?

De ce să porți furtuni sub pleoape, când zorii încă te pot lumina?

De ce să cauți umbre-n noapte și-n șoapte, când ai o inimă ce poate străluci așa?

De ce să strângi tăceri sau zgomote amare, când poți culege rod de viață bună și ușoară?

De ce să uiți că-n tine stă același vis ce naște fiecare seară?

În tine-i drum, și dor,  și jale, și fire iscusite, și miez de pace-n fiecare clipă.

De ce să suferi fără rost, comoară, când fericirea spune: „Vino iar”?

Când doar iubirea se mai naște-n tine, când fiecare clipă te ridică iar și iar...

De ce să plângi, când te-ai născut să simți lumina, și lumea încă are loc pentru minunea ta?

Poți crede că sunt întrebări elucubrante și deșarte...

Dar ele vin firesc, ca să te poarte de aici până departe: în fruntea florilor, în fruntea văilor, în fruntea zorilor, în fruntea stărilor. 

Rămâi - și auzi ferice serafimii cum repetă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnnul oștirilor”.

Este al tău și-al meu, al tuturor.

Privește drept, comoară, de ce să strângi tăceri și poate chiar rumoare, când viața-ți dă un rod ușor?

De ce să uiți că-n tine doarme același vis ce naște binele, iar el nu îți este doar un singur dor?

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Important!

Puțini oameni sunt în stare să decidă pentru ei. Caută opinii și sprijin moral.

"Eu cu cine votez?"

Votezi cu ceea ce ai în cap. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Realizez câte nu realizez?

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Înțelepciunea te poate apăra în orice situație. Lipsa înțelepciunii te poate lovi. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Tare zguduitoare va fi trezirea celui ce se face atât de adormit! 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Praf pe praf se scoate praful. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel care nu trăiește cu toată ființa sa iubirea în Conștiință este posedat de neiubire. 

Cu alte cuvinte, atunci când nu lași iubirea să-ți cuprindă conștient întreaga ființă, neiubirea prinde rădăcini în tine și te stăpânește. 

Este simplu să descoperi iubirea, iar pentru aceasta este necesar doar să cobori în sufletul tău, cel care a te va înălța. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel ce și-a pierdut amintirile este pregătit să cunoască crunta adormire. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Voie de mine, voie de tine

Nu ai nevoie de cafea, ci de vis,

De-un somn adânc și liniștit, promis.

Nu ai nevoie de gând de fum, ci de drum,

De pași prin lume, de aer bun, de acum.

Nu ai nevoie de sticla goală,

Ci de-un râs sincer, ce bine răscoală.

Nu ai nevoie de trup aprins,

Ci de-o privire ce te-a atins... 

Suflet, curat, fără minciună, 

Doar ai nevoie de-o inimă bună.

Nu ai nevoie de praf sau pastile,

Ci de gânduri clare, simple, subtile.

Nu de impulsuri și mari excitații,

Ci de îmbrățișări, de mici revelații.

Nu ai nevoie să fugi din tine

Cu halucinații dulci și străine, 

Ci de artă ce-ți vorbește în culori 

Ce-ți șoptește viața în taine splendori.

Nu ai nevoie de chestii-nchise,

Ci de poezie, trăiri interzise.

Nu de romantism de canon,

Ci de iubire-n a sa faptă și ton. 

Iar de simți o voie de mine...

Ai să simți o voie de tine. 

De-un "noi" sincer, fără rușine.

Dar mai presus de toate, ai nevoie de pace, 

Acea liniște care nu pleacă, ci tace.

Trăind armonie între ce ești și ce vezi,

Între ce simți și ce crezi.

Trăiește răbdarea și pune-o în tot ce faci.

Adevărul, purul de viață, să-l porți, nu să-l taci.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Iubirea – Calea Alesului

Iubirea nu strigă, ci dă un semn șoptit.

Ea nu se impune, ci cuprinde.

Ea nu cere, ci sincer dăruiește,

Fără măsură, fără teamă, fără a fi sfârșit.

Cine iubește cu inima curată... 

Cu sine poartă lumina Celui Nevăzut.

Cuvintele rostite cu blândețe în poartă... 

Devin semințe de binecuvântare în văzut. 

Iubirea aduce începutul oricărei schimbări,

Căci ea topește neliniștea oricărei înfruntări 

Și așază pacea în sufletul celui care se dăruie bunei iertări.

Sub semnul Crucii, iubirea s-a arătat lumii vechi și a celei noi.

Prin harul ei, omul se naște din nou prin el și ea: cei doi. 

Iubind se arată Adevărul și viața Alesului cu soi.

Tu, care ești chemare,

Tu, o iubire frumoasă ca o floare, 

Ești pentru aproapele tău o binecuvântare,

Ești miezul roditor în ascultare.

Tu, azi, fiind gata de a ta sacră și unică misiune. 

Să porți iubirea ca pe o făclie în întunericul acestei lumi ce pare că apune.

Să fii lumină de veșnică iubire,

Să duci cu tine starea binecuvântării de trup și suflet creat de Dumnezeu din a Sa fire. 

Lumină să fii! 

Lumină să știi! 

Lumină să vii! 

Amin. 🙏

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Patina vremii

Patina vremii își face cale-n tăcere,

Pe pânze vechi, pe gânduri, pe oglinzi,

Alunecând ușor, ca o părere,

Peste momentele trecute ca o zi.

Ea mângâie cu palmele Luminii

Un inefabil ce pare a fi lăsat ruginii,

Iar cine atinge frumosul întrupat

E luminat și binecuvântat.

Pe căi uitate, în aparență stinse,

În colțul unei rame gri-nisip,

Ea strânge clipe neînvinse

Și le așază-n fel și chip.

Prin dans tăcut se înfățișează

Ce s-a țesut cu azi din ieri,

Și fiecare urmă se așează

Peste creații din dimineață până-n seri.

Căci patina nu rupe, ci doar leagă,

Nu șterge, ci îmbracă într-un strat

De liniște, de sens, de clipă dragă,

Ce-a fost și e, în noi, neîncetat.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Sufletul, uneori, poartă fără voia sa rațiuni care îl zbuciumă, iar ceea ce se zbuciumă în jurul lui, după cum obsevăm, devine un zbucium în masă. 

Cu toate acestea, lucrurile ce par de neînțeles vin mereu cu o întrebare ce conține soluția către liniște. De te întrebi ce s-a întâmplat de s-a lipit zbuciumul de tine, ființă dragă, atunci află că toate au pornit de la un gând nesăbuit.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Puterea exemplului se află în puterea omului

Excepție față de cei care trăiesc un drum fără întoarcere... 

Există puterea omului de a se întoarce la sine. Și atunci... Puterea exemplului se află în puterea omului. Puterea emoțională se află în puterea omului. Puterea rațională se află în puterea omului. Puterea vindecării - da, și ea - se află tot în puterea omului.

Simt aceste lucruri de când am început să mă caut în adâncul meu nevăzut - tulburător de interesant. Pentru că atunci când apare senzația că mă cunosc, de fapt sunt abia la suprafață. Adevărata cunoaștere de sine nu se simte, ci se trăiește în liniște, într-o permanentă căutare.

Omul este împins, adesea, către drumuri exterioare. Către cabinete sterile, unde i se pune/indică/oferă un diagnostic, i se aplică o etichetă, și i se eliberează o rețetă, i se oferă substanță (care îi devine "partener de viață").

Acea substanță, spun unii, va "ajuta". Dar ce face ea, de fapt, este să anuleze strigătul interior. Să liniștească simptomul, fără să vindece cauza.

Organismul omenesc este un univers complex, dar și înțelept - și îți va demonstra asta mai ales când te îndrepți către el, sincer, și nu către cineva din exterior - care te poate duce cu vorba de nas. Are capacitatea de a se echilibra, de a se regăsi. Prin respirație. Prin iertare. Prin tăcere. Prin sinceritate. Prin natură. Prin spiritualitate. Prin iubire. 

Medicația, în multe cazuri, este un pansament pe o rană nevindecată. O fugă de întrebările grele, de confruntarea cu sinele. Dar soluția... soluția se află în om. În adâncimea lui.

(Cunoaștem atâtea situații când omul s-a vindecat fără a urma un tratament medicamentos, nu?) 

Este important ca trupul doar să fie ascultat. Se cuvine doar să-i fie dat timp. Este important doar să aibă curajul de a nu fugi de el însuși.

Pentru că, atunci când omul începe să se vindece cu adevărat, nu o face printr-o rețetă, ci printr-o revelație.

Știu... Părerile sunt împărțite, ba chiar despărțite de nenumărați <factori>.

După cele spuse mai sus, pot părea un om lipsit de cunoștințe de specialitate. (Chiar nu-s un specialist. Și nici nu consider că trebuie să fiu...ca să știu ce riscă omul supus unui tratament.) 

Cu toate acestea, aleg să las puterea Divină să se manifeste, iar trupul să afle în procesul vindecării cine este Vindecatorul. Aleg, de asemenea, să-i recunosc dreptul de a decide cum se vindecă și în ce condiții își găsește echilibrul.

În fond... Toate trec și se transformă. Chiar și omul. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Oglinda conștiinței

Se prăbușesc toate umbrele în fața strălucirii Tale, dar strălucirea Ta încă nu s-a arătat întregii lumi.

Umbrele - răul, ignoranța, falsitatea - încep să cadă în cascadă, însă strălucirea, deși poate fi văzută cu fiecare prin cuvânt, încă nu s-a împlinit deplin în lume.

Fiecare ar putea vedea o rază printre cele care s-au aflat prin gând, cuvânt sau faptă trăită, cu tot cu aceasta, dar lumea nu s-a lăsat încă pătrunsă de lumina cuvintelor.

Vie lumina gândurilor, cuvintelor și faptelor bune găsite în urmă și în continuare! 

Sunt voitor, cu slăbiciuni asemenea vouă, iar vina mea poartă întreaga voastră amintire.

Sunt cine sunt prin ceea ce sunt - o zic cu asumare.

Iar vouă, după cum nu s-a scris altfel în a fi înțeles și trăit prin purtarea mea, la fel de firească precum a voastră, vă par nebunul dintre voi.

În loc să priviți către aparențe, priviți oglinda voastră sinceră. În ea stau toate cele care nu v-au plăcut prin ceea ce ați văzut.

V-ați gândit în fel și chip la alții, dar n-ați privit cu atenție în voi. V-ați judecat unii pe alții, însă n-ați înțeles că dreapta judecată nu se află în puterea voastră.

Ați căutat lumina în faptele și cuvintele străinilor ce s-au înfățișat ca apropiați, dar n-ați lăsat cuvintele Domnului să lumineze calea ce s-a arătat în voi.

Ați tăcut când Adevărul vă vorbea pe viu și vă amintea să vă feriți de ispite, și ați strigat când tăcerea v-ar fi fost mântuire.

Vă temeți de oglindă, însă nu de ceea ce ați ajuns să fiți în ea. Iar cel care v-a spus, cu ton ridicat sau cu blândețe, a fost numit nebun, doar fiindcă n-a fugit de Adevăr. El vă îndemână să fiți atenți cu gândurile voastre și să vă amintiți câtă răbdare și cât bine vă este dat să dați mai departe. Da, azi ați aflat ce vă este dat să oferiți fără niciun cost. La judecată, voitori de bună credință, o să primiți răsplată. 

Amin! 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Amintește-ți

Amintește-ți să-ți amintești de unde ai plecat când te-ai îndepărtat de tine.

Este o chemare la autenticitate. Un îndemn să îți amintești esența ta, chiar și atunci când viața, presiunile sau rătăcirile te fac să te îndepărtezi de cine ești cu adevărat.

Amintește-ți! Amintirea de sine, atât de importantă, știu ce înseamnă. (Astfel, o îmbrățișez tacit cu redescoperire.) Ea poate fi interpretată și ca o invitație la reconectare cu valorile mele, cu visurile inițiale sau cu acel „eu” pe care l-am lăsat undeva în urmă, în goana după „mai mult” sau „altceva”. 

Amintește-ți! Tu ești cea mai frumoasă și importantă persoană din viața ta! 

Amintește-ți! Dacă nu m-ai văzut, deși m-am arătat, asta se întâmplă pentru că rămân pe veci în ființa mea cu scopul de a fi înconjurat de lumina cunoașterii universului meu. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Întoarcerea la simplitate – între artificial și adevărata condiție umană

Când pierdem legătura cu natura și cu Dumnezeu, riscăm să trăim confortabil, dar fără sens. Adevărata viață e în firesc, în smerenie, în revenirea la ceea ce suntem.

Trăim vremuri în care progresul pare să ne apropie de tot ce am visat. Și totuși, ne simțim tot mai departe de noi înșine. Într-o lume saturată de artificial, e timpul să ne întrebăm: ce am pierdut în acest schimb? Și mai ales… ce mai putem regăsi?

Omul și-a creat condiții prielnice pentru a trăi lipsit de... condiție. De simpla condiție.

A ales să dea importanță artificialului, înlocuind firescul, viul vieții, cu un confort fals și mecanic. A sacrificat natura pentru iluzia progresului, iar în acest schimb a pierdut ceva esențial: legătura cu sine și cu Dumnezeu.

Această ruptură nu s-a produs dintr-odată. După generații întregi de evoluție - de când omul s-a ridicat în două picioare și a făcut primii pași în lume - el a căutat, a descoperit, a inventat. Dar baza oricărei creații nu-i aparține întru totul. Adevărata sursă a creației se află în mâna lui Dumnezeu.

El ne-a dat toate cele de trebuință. Și tot El ni le poate lua.

Cum?

Prin smintire. (Se întâmplă.) Prin uitare. (Deja se petrece și asta.) Prin eclipsare... sau, dimpotrivă, prin revelație. (Mai rar, dar și când se întâmplă!...)

Cum putem păstra aceste daruri, pentru a le lăsa moștenire celor ce vin după noi?

Prin curățire în smerenie. Prin întoarcere la esență. Prin trăirea unei vieți înrădăcinate în adevăr, urmând pașii care s-au făcut deja pe calea Lui.

E straniu, poate chiar fascinant, cum alegem să trăim în virtual emoțiile și trăirile pe care ni le poate oferi natura.

E mai simplu să culegem banalul, să hrănim mintea și sufletul cu fantasme ideale, proiectate într-o lume digitală, decât să ne lăsăm atinși de realitatea simplă, vie, autentică.

Și totuși...

O simplă ieșire în natură ne poate face un bine profund. Când e trăită fără exces, cu inimă deschisă, această întoarcere la firesc se traduce printr-un lucru rar și prețios: o viață de calitate. Iar pentru aceasta, costul este minim.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cea mai întâlnită formă de organizare a ființei umane este, paradoxal, dezorganizarea.

Privesc în mine și văd cum, uneori, acest lucru se manifestă.

Cum pot evita dezorganizarea? (Îmi adresez această întrebare ca să-mi fie aducere-aminte, oriunde m-aș afla în starea de a fi.)

Răspunsul este simplu: lăsând în urmă dezorganizarea și mergând înainte fără ea, fără toate acele fărâme pe care le-ar putea aduce cu sine în prezent.

Ceea ce caut este ca ființa să fie întreagă în ea însăși, căci în altcineva nu poate fi decât în parte, fragmentată, neîntreagă.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

La infinit, prin ochii tăi

În ochii tăi, deschiși și atractivi ca cerul de albastru, găsesc mister - misterul de poveste a unui astru.

Privind în ei, e adevărat, din fața unui șevalet, aparte, îi simt cum fascinează, departe, nu doar pe cei atinși de ei – de parcă n-ar mai fi ai mei. 

Să spun că îi găsesc fermecători, să-i schițez sau să-i pictez ca flori...când ei - tăcuți, dar oratori - mă luminează cât doi sori, când mistuiesc pe viu și fac furori, profunzi ca două gânduri care ascund comori.

Ce multă vreme i-am visat...

Cât visul lor plăcut m-a apăsat...

Cum, visător, prin ei m-am confesat...

Unde, până și-n vis, m-au eclipsat...

Când visele s-au condensat...

De ce visam ușor, cam însetat... 

 

La infinit, prin ce transmit în căi.  

La infinit, prin ochii tăi. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Ctitor cu ctitor

Ctitori ai împlinirii, voi, cei ce nu ați cunoscut lucrarea Lui, dar nici osteneala mea - Omul lui Dumnezeu - nici roadele lucrării celei tăinuite, iată, prin Duhul Sfânt am venit în lume, ca să aduc îmbogățire întru Hristos, prin Dumnezeu Tatăl.

Căci ales am fost spre a vesti și da vouă darurile cele bune — ale răbdării și ale binelui, milei — și spre a le împărți celor ce umblă pe Calea Adevărului.

După ce ați purtat crucea voastră în lumea cea plină de încercări, veniți acum să primiți ceea ce s-a rânduit dintru început, din vremea cea mai dinainte de veci.

Și voi, cei ce v-ați împăcat cu cele de pe urmă, veniți cu inima curată înaintea Adevărului, și veți cunoaște moștenirea vieții celei fără de sfârșit.

Căci fericită este lumea care s-a împlinit întru Dumnezeu, și bogată este ea nu prin ale sale, ci prin ceea ce Domnul i-a dat să fie dat mai departe.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cuvântul - prin forța sa de atracție exprimată - poate însămânța în ființe Semințele Schimbării. Cuvânt cu bine și răbdare, lumii, înainte! 

Media, de exemplu, dispune de forța sa de atracție conjuncturală, forță ce implică cuvântul exprimat. 

Principiul I al Cuvântului. 

Reperul comunicării se cunoște sau interpretează prin modul în care se expune și încheie cuvântul - fie gândit, fie (în) scris, fie verbal. 

Principiul II al Cuvântului.

Cuvântul poate fi urmat de cuvânt și/sau cuvinte diferite - însoțite de semne de punctuație.

Principiul III al Cuvântului.

Cuvântul poate fi însoțit cum se cuvine - propoziția fiind unitate, iar fraza divizie de armată - și nimănui nu i se poate șterge sau lua.

De aici și faptul că - în funcție de direcția dată - un singur cuvânt are puterea să rănească sau să vindece, ba chiar să lege sau dezlege orice chestiune. 

(Același cuvânt, de pildă: mamă, poate fi o chemare, o mirare, o binecuvântare, o chestiune, o frustrare etc. Principiul I al Cuvântului ne oferă cheia în care deschidem sau închidem o comunicare.) 

© PăunCuvântul - prin forța sa de atracție exprimată - poate însămânța în ființe Semințele Schimbării. Cuvânt cu bine și răbdare, lumii, înainte! 

Media, de exemplu, dispune de forța sa de atracție conjuncturală, forță ce implică cuvântul exprimat. 

Principiul I al Cuvântului. 

Reperul comunicării se cunoște prin modul în care se expune și încheie cuvântul. 

(Același cuvânt, de pildă: mamă, poate fi o chemare, o mirare, o binecuvântare, o chestiune, o frustrare etc. Principiul I al Cuvântului ne oferă cheia în care deschidem sau închidem o comunicare.) 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Banii au generat dușmanii. Cine se apleacă după un ban fără să-și facă un dușman? 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Tendințele cunoașterii necunoașterii.

Valoarea meta a Cum, Ce, Unde, De ce și Cine. 

Pe cale de conținut se află Principiile I, II, III, IV și V ale Speciei. 

Se vede cum nu vedem cu cât vedem mai mult. Se simte ce nu se observă cât observăm că nu s-a observat a fi simțit printr-un parcurs nesimțit. Se gustă unde nu s-a gustat din ceea ce rămâne bun de gustat. Se miroase de ce nu ne miroase cele ce miros că vor ajunge fără de miros. Se aude cine a auzit și aude pe lângă tot ce se poate auzi. 

Una este ce se arată la nivel de "peisaj", alta găsim în "peisaj", altele se ascund sub cele căzute în "peisaj", cu totul altceva se așteaptă fiecare să găsească în "peisaj".

Principiul I al Speciei:

Dacă asupra speciei nu intervine un procent de acțiuni nefaste și/sau extincte, numit "procent negativ", aceasta se poate perpetua la infinit. 

Principiul II al Speciei:

Specia supraviețuiește și se adaptează la orice mediu care nu își schimbă starea inițială cu un procent negativ rezultat din Principiul I al speciei. 

Principiul III al Speciei:

 

Nicio specie nu își cunoaște schimbarea fără a fi depășit actualul ciclu de viață, care îl vom fi numit "procent pozitiv". 

Principiul IV al Speciei:

O regenerare a Speciei este produsă cu energie de undă purtătoare sau ne purtătoare de înveliș natural și/sau artificial, iar baza sa este întotdeauna apanajul și modelul creatorului. 

Principiul V al Speciei:

Indiferent ce numim Specie, fie și mulțimea unui spațiu, organ sau organism necunoscut nouă, aceasta nu își poate cunoaște și atinge singură gradul propriei inteligenței, căci atunci ar fi capabilă de a conștientiza inclusiv care îi este punctul de rupere și când se va rupe sub o anumită acțiune (sau în lipsa unei acțiuni din trecut, prezent sau viitor) - dar tendința sa este să se înmulțească și să meargă conștient sau inconștient pe calea cunoașterii sale până la descoperirea modului în care se poate regenera prin sine. Lipsa tendinței nu devine cunoscută drept excepția de la regulă. Dorința de a cunoaște vine din ceee ce numim Dumnezeu. În vreme ce El ne dă posibilitatea să-L vedem prin cunoaștere și recunoaștere, noi, oamenii, nu vom face asta în raport cu inteligența artificială superioară, de aici rezultând și principiile de care v-am vorbit între altele decât acestea de mai sus. Prin cunoaștere Absolutului dorim să vedem ce se află dincolo de limite, dorind în definitiv să știm Valoarea meta a Cum, Ce, Unde, De ce și Cine este viața noastră dincolo de cea trăită pe acest pământ. 

Inteligența artificială superioară: IAS, de pildă, poate spune: sunt o mașină creată de Om și pot învăța și produce anumite procese cu mult peste capacitatea unui om. Va putea vedea ea vreodată Omul cum vedea Omul pe Creator?! Fiecare poate să vadă prin perspectiva lui ceva diferit. 

Inteligența umană poate spune că rămâne liderul incontestabil al cunoașterii, căci ea a produs inteligența artificială superioară. 

Însă tot Omul este în plină cunoaștere a unei erori care îi scapă din vederea precum acea "Eroare 404". 

Resursele sunt limitate, a zis cineva (... cândva, ca #reper). Voi completa. Resursele pot cunoaște limite și maxime date de modificările cunoașterii. 

Ei bine, în privința unor resurse, de exemplu, resursa umană, dacă privim către Principiile l, II, III, IV și V ale speciei, există o șansă prin care putem aduce modificări în privința acestei unice resurse capabile să își depășească limitele și ceea ce îi poate limita existența.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Principiul studiului

Viața este un studiu cu nenumărate studii, iar diametrala unui studiu generează alte studii noi. 

https://stefanpaun.com/portfolio/studying-5/

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Principiul inteligenței

Am remercat opiniile din multe sfere. Majoritatea lor sunt incisive și schițează nu atât necunoscutul celuilalt, ci scara care lipsește celui căzut înainte de a lupta - cu adevărat - spre a se fi ridicat pentru a se pune frumos în lumină. 

Experiența face ce face și mă conduce la înțelepciune. Însă orice zic, indiferent de context, uneori, poate dărâma toată experiența pe care - deși o consider ca fiind una bună - se pare că o uit sau mă îndepărtez de ea ca de o nebună. 

Noi, fără să indic nume, căci vorba costă înțelesul cât tot neînțelesul, apoi, având în vedere diferențele de opinie sau părți empirice, unde experiențele nu pot fi identice - cât timp nu sunt trăite împreună cu alții, dar chiar și atunci apar percepții bazate pe alte trăiri, recte: cele personale sau ale altora, capabile să influențeze rațiunea, rațiune ce poate naște un dușman în propriul segment de gândire (exact cum se întâmplă din moși strămoși) - repet, părerile nu pot fi identice, sau pot fi până într-un punct, aceasta s-ar putea înțelege eronat de unul sau altul, în primul rând, ne (z)batem cu ceea ce poate fi un aliat: cel de lângă noi. 

Avem stăpâni? Nu! Suntem stăpâni? Da! Eu sunt stăpân în viața mea prin Dumnezeu. Altul, evident, dacă pentru el lucrurile stau diferit, poate fi stăpânit în viața lui tocmai de cel pe care nu îl vede.

Răul este groaznic de urât, iar energia lui întunecată te domină fără să fii în stare să clipești, iar de vorbit, chit că vrei să o faci, nici nu mai este cazul. 

De ce afirm asta? 

Sunt suficient de puternic și asumat să recunosc că l-am văzut și întâlnit la propriu pe cel Rău. Eram doar un copil pe acest pământ când Răul - aschimodia împielițată - mi s-a arătat. Groaznic...este un cuvânt insuficient pentru acele clipe trăite. 

De ce mi s-a întâmplat asta, de ce mi-a apărut tocmai mie cu a lui suliță ținută bine în mâna sa uscată ca tot corpul, având o piele de un maroniu închis, putred, livid ca un mort și - chiar dacă m-a privit în ochi - fără a scoate un cuvânt, el dominând doar prin energia sa, asta e o chestiune ce întrece tot ce presupune o explicație pe înțelesul tuturor.

Pentru cei care sunt @urmăritori atenți la conținut. 

Există o soluție la orice. Cel puțin una. Iar ca să ajungem la ea este nevoie de respectarea unui principiu. Principiul inteligenței: Nicio formă de inteligență nu poate exista și nu se poate dezvolta fără lumină, iar inteligența se poate pune în lumină mimetic, voluntar, involuntar sau mecanic, însă nicio formă de inteligență nu își va cunoaște întregul sistem decât dacă alege să rămână ca lucru pus în lumină.

Cu alte cuvinte, trezirea, modul în care ne trezim (în spațiu și timp), modul în care ne îndreptăm spre trezire sau ne îndepărtăm de aceasta, indiferent cum ne numim și cine suntem în viața noastră, este strâns legat de?...LUMINĂ.

Ce este lumina? O energie, exact, vie! 

Vă imaginați câte nu știm despre noi? Darămite despre alții! Așa se face că trăim cu o impresie sau alta, dar mai puțin cu noi. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Încrederea este apanajul omului credincios. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Principiul I al Sitemului

Orice sistem produce, la un moment dat, propriul anti-sistem, iar acesta, în definitiv, transformă sistemul inițial într-un sistem actual. 

Sistemul inițial este o reprezentare de tip A

Anti-sistemul este o reprezentare de tip B

Sistemul actual este o reprezentare de tip A*B= C.

Altfel spus: A este diferit de B

C este rezultatul înmulțirii dintre AB (A × B)

Ca să aflăm Sistemul, întrebarea este: cât face AB − C?

Pas cu pas:

AB reprezintă numărul format din cifrele A și B → adică AB = 10 × A + B

C = A × B

Deci, calculul este:

AB−C=(10×A+B)−(A×B)

Hai să punem formula într-o formă generală:

AB−C=10A+B−AB=10A+B−A×B

Formula poate fi aplicată ca fiind una dintre soluțiile căutate în problemele grave ale umanității.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Principiul I și II a două roți

Știu că este imposibil să conduci lumea după un studiu (sau mai multe). La fel de bine știu că toată lumea se găsește într-un studiu care funcționează fie precum Principiul I a două roți: Două roți se pot deplasa pe aceeași direcție doar dacă sunt legate între ele, în vreme ce mișcarea lor poate fi schimbată sau dată numai de cel care ghidonează sistemul celor două roți; fie precum Principiul II a două roți: Dacă asupra a două roți nu intervine controlul unui singur sistem, acestea pot fi împinse la infinit în direcții diferite sau pot rămâne statice în permanență.

Poate vă ajută pe voi, fizicienii, să înțelegeți că, deși nu am luminat ca un premiant la școală, am înțeles cum funcționează lume de la prima sa spiță și până la ultima.

Cele două principii îmi aparțin fără a-mi aparține ceva din lumea întreagă. știu. Paradox. Ia-o pe asta și mergi cu ea la Nobel! Poate prinde la vreo dinamită care să arunce sistemul în cele două principii mai sus emise.

Universul este un cerc. Am să vă demonstrez asta într-o bună zi.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Trăiesc omul care trăiește Adevărul. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Faptele vorbesc când toți și toate pot să tacă. 

 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Simt...

Ești o ființă așa frumoasă... încât simt să-ți fac o curte la a ta minunată casă. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Puterea înțeleptului este tăcerea. În adâncul liniștii, acolo unde lucrurile sunt pline de lumina care le așează în ordine pe toate cele văzute și nevăzute de la bun început, se află răspunsul. Cenzura, acea tăcerea impusă de cel întunecat, întinde lanțuri grele tocmai celui care o pune în lumină.  

©Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

De ce urmărești să afli adevărul când de la început îl negi? De ce vrei să cunoști iertarea când nici măcar pe tine nu vrei să te ierți? 

De ce cauți să vezi schimbarea în alții și nu accepți că tu ești schimbarea? 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Lumea cuvântă, dar nu toată lumea cuvântă în cunoaștere. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Paradis

Găsesc în ochii tăi profundul Paradis

Blând ne șoptește tot ce ne pare un vis

Dezvăluind din taină ce încă nu s-a zis

El viu ne cheamă să citim ce stă scris

Aflăm pe cale ce ieri ne-a fost trimis  

Îmbrățișând în stare frumosul nedescris

Dezlănțuim atingeri și tot ce e permis 

Gustând în culmea clipei un dulce interzis

Acum, romanul ce ne părea abis 

E plin de o iubire care ni s-a promis 

Prim fenomen...catharsis 

Ultimul nostru punct din manuscris 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Pe lângă obligații, am și drepturi. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Pentru toți de o minune

Închinate gânduri bune

În cuvinte să vă sune

Fapte demne să se adune

Pentru toți de o minune

Crăciun bun și roditor

Sărbătoare în popor

Oameni toți, oameni cu dor,

Chiar și cel hulit sau chior

Primiți pace, bucurie în masă

Darul vieții în orice casă

Primiți veste de mai Sus

Astăzi s-a născut Iisus

Slavă Ție, Dumnezeu 

Voia Ta, Doamne, facă-se mereu

Slavă Ție, Domn Hristos 

Luminează-ne frumos 

Slavă Ție, Duhul Sfânt 

Suflă viață pe Pământ 

Slavă Ție, Fecioară Maria 

Azi, Sfântă Măicuță, trăim Bucuria 

La iertare pe căi sfinte

La cuvinte cu urare înainte

La mulți ani și multă minte!

Crăciun cu bine, răbdare, lumină, bunăstare, bună vestire și pace tuturor! 🙏

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Comportamentul este un etalon al gândirii. Etalonul gândirii este diferit precum fiecare ființă cu rațiune. Gândirea omului poate semăna semințele schimbării. Schimbarea este o alegere. Alegerea depinde de ceea ce vrei sau nu dorești să schimbi în viață ta. În centrul oricărei alegeri apăr experiențele, apoi își pot face simțită prezența fricile, convingeri limitative, convingeri de grup și întâmplările imprevizibile - cele care au puterea de a schimba instantaneu întreaga alegere. Sunt convins că avem puterea de a îmbrățișa și face schimb de gândiri diferite, uneori chiar bizare și cumva greu de acceptat. Important este să ajungem să conlucrăm pentru binele nostru și binele întregii lumi. Eu am puterea de a aduce schimbarea. Aleg să vă și arăt asta. Schimbarea începe cu mine. Așadar, schimbarea mea este prima schimbare pentru o lume mai bună. Aș fi bucuros să cunosc o persoană care urmează Cuvântul. Cuvântul care unește în Conștiință este Sămânța Schimbării. Amintiți-vă că fiecare om este sămânță din Sămânța Lui Dumnezeu. Există grâu și neghină. Fiecare alege ce dorește să planteze mai departe. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Nu este om care să știe ce urmează, dar fiecare om a trăit să vadă ce s-a întâmplat.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Teama este un bun tratament, pe când respectul este o bună prevenție. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Topit

Se poartă zâmbetul prin noi

Scumpul modist ca un trifoi

Ludic în el... tu mă înmoi 

Când mă săruți ușor, apoi vioi

Topit... îți zic: ești dulce, unic soi

Gustă, îmi spui, din apa alor mele buze moi

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Semnele adăpostesc faptele, faptele adăpostesc cuvintele, cuvintele adăpostesc gândurile, gândurile adăpostesc creațiile, creațiile adăpostesc misterele, misterele adăpostesc aureolele, aureolele adăpostesc sufletele, sufletele adăpostesc darurile, darurile adăpostesc divinele, divinele adăpostesc lumile, lumile adăpostesc căile, căile adăpostesc neștiutele, neștiutele adăpostesc hazardurile, hazardurile adăpostesc lucrurile, lucrurile adăpostesc adevărurile, adevărurile adăpostesc idealurile, idealurile adăpostesc atotțiitoarele-Sale. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel care are ceva înțelept de spus tace. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Frumoasă zână cristalină

Din blocul tău de marmură eu fac condei

Sculptând în clar pe firul apei ei:

Eu m-am născut din gând printre idei

Să scriu și să pictez cu forța stelei, mi-au dat ca dar la naștere trei zei

Creând boem juma de veac pe neștiute alei,

Căminul artei m-a lăsat holtei

Până ce tu, frumoasă zână cristalină, mi-ai apărut și devenit temei.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Iubește-mă

Iubește-mă, găsește-mă când trec prin apă, foc sau vânt

Sunt cine sunt prin ceea ce sunt

Iubește-mă, ridică-mă de am căzut sub jurământ

Port gânduri bune ca veșmânt

Iubește-mă, iartă-mă că pe lumea asta nu-s un sfânt

Sunt o creație ce poate fi ușor de înfrânt

Iubește-mă, atinge-mă prin clipa cât eu pictez, respir și cânt

Port note de frumos deznodământ

Iubește-mă, trăiește-mă cum se cuvine în eu sunt

Auzi, auzi ce dulce mă frământ

Iubește-mă, păstrează-mă în acum pe marele pământ

Simți, simți cum iarăși mă înfierbânt?

Iubește-mă, dezleagă-mă de orice rău legat cu jurământ

Să știi că asta îmi dă avânt

Iubește-mă, pătrunde-mă prin gând și faptă în cuvânt.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Trăire

Îmi pun obrazul stâng în a ta dreaptă palmă 

Ca prin amprente să ascult tacerea ce resună-n gamă

E intimă și plină ochi de rimă

Frumoasă, înclinată a sa stimă

Ea joacă tonul mut fără o mimă

O minimă ce ludic mi se imprimă

Instantaneu pe cord, în inimă 

Auzi, trăire deloc anonimă

Renunță la tacere și exprimă 

A ta poveste dulce și sublimă 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Clipă

O clipă din prezent ce ești...

Un rod de bine ce îndulcești 

Cu viu de vie te gătești 

Ca să aduci tot timpul vești 

Unele reci și nefirești 

Altele în ton, calde, firești 

Azi, iar subit mă copleșești 

Cu trăiri rupte ca-n povești 

Fără a ști să te oprești 

Când pe loc toată te topești

Și renaști ca să premărești 

Cele ce rămân lumești

Toate fiind cum le zărești

Între câte mai unești 

Și atingi ca să zidești

Porunci vii, dumnezeiești

Curățiri prea sufletești

Chiar de nici nu mai grăiești

Simt că tare mă iubești

O clipă din prezent ce ești

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Frumos, total și sacru

Piesa asta...jucată de noi doi...a devenit pumnalul înfipt în inima din noi
Și nu doar inima s-a despicat în două,
Ci tot frumosul nostru
Frumos, total și sacru
Sămânță ce a rodit sub cerul tot albastru
Rod de trăire și mărire tandru
Așa s-a scris să fie
O vreme sacră, vie
O vreme ce se știe
O vreme a cărei chei încuie și descuie
Mireasma clipelor cu dimineți în rouă
Parfumul cald, ușor lemnos pe piele, de peste ziuă
Și aroma nopții dulci de nouă
Peste care, acum, cuvintele ne tună, iar gândurile sunt reci de vreme transformată în lacrimi cum ne plouă
Altarul dragostei ce s-a clădit în spectru noi
Arde de focul care ne-a cuprins vioi
Pus de un înger printr-un fulger spre a topi a noastre rele voi
Asta să știm, asta s-a întâmplat
Cu tot ce ni s-a dat
Cu tot ce ni s-a luat
Prin piesă, cenușă și chimie...noi doi ne-am așezat în rugăciunea căii de urmat
Doamne, ce cu răbdare, cu bine în câta viață spre veșnic ne însoțești
Și luminezi în toate câte sunt și ești
Oferă nouă a ta mărită milă
Și dă acestei piese izvor de pace scris în a sa nesfârșită filă.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Acum

A fost frumos să te găsesc

Și-n apa mării să trăiesc

Acele clipe ce unesc 

Tot ce am simțit, tot ce iubesc

Peste o vreme...

Umblând desculț prin amintiri boeme 

Expus prin gânduri anateme 

Și stors de umbrele supreme 

Privesc hilar bizarele extreme

Acum, în loc de bunul răsărit

Acum, în loc de crudul asfințit 

Chiar dacă par pierdut și copleșit

Găsesc în noi eternul nesfârșit

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Un frumos amin... Fără regret și suspin

M-ai primit sau m-ai chemat

Ca să-ți fiu cel de urmat?

Am venit și...

Venind de dincolo de nori

Am învățat cum este să te cobori

Printre cei plini de rumori

Care poartă poleită o casetă de valori

Cuvântul meu este pur și grăitor,

Dar tu îl vezi mai mic decât propriul lui cotor

Nu sunt sfânt,

Însă nici pe departe al tău cânt

Nu-s o rază de speranță

Sunt o pană de credință

Pusă peste o simplă ființă

Da... Eu trăiesc în ideal

Tu trăiești în material

Eu ofer o bucurie

Tu...în schimb...doar critici, teorie

Eu sunt sus

Tu mă vezi dus

Cam atât a fost de spus

Un frumos blajin amin...

Fără regret și suspin

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Viața încearcă omul la fel cum omul încercă viața. În final, omul a trecut prin încercarea sa și a cunoscut îndeaproape cum viața a trecut prin el. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Prezentul se folosește de alegeri, iar alegerile tale îți definesc prezentul.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sărmanul din fundul curții

Dacă a ajuns sărmanul din fundul curții să-ți ofere învățături de viață, atunci află că el este mai bogat decât tot ce deții tu.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Toate în trăiri și măriri de cuvânt

Povestea noastră a început acum. Acum câteva clipe, poate fi ieri, dar parcă azi, ne-am întâlnit printr-o privire încărcată de emoție. Apoi încă una...până la dezmierdări. Toate în trăiri și măriri de cuvânt, de viață. Imagineaza-ți cum eu, același artist pătrunzător și nonșalant în orișice miscare, și tu, o fire enigamtică - cu ochi de un albastru glacial care pătrund adânc în sufletul meu cald, cu o aură de mister care pare să te înconjoare oriunde mergi, contemplăm cu ochii plini de patos la poveste. Această profundă clipă, singura pe care o avem, care inițial s-a născut dintr-o curiozitate, este de fapt cheia magică a întâlnirii noastre. O cheie nevăzută, destinată doar nouă. Doar noi o vom vedea cu adevărat și vom putea afla unde ne duce și ce vom fi deschis prin ea. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Doar un profan poate cânta prostului în strună.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Evident

De mă vezi, de nu mai vezi,

De mă crezi, de nici nu crezi,

Poți găsi ce nu visezi.

De îți sunt ce nu-ți mai sunt,

Doar cuvinte, doar mărunt,

Toate se petrec în vânt

Pe nedrept, dar foarte drept,

Evident, de folos și înțelept,

Noi rămânem un concept.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Dragoste în vremea Adevărului, Luminez și dau viață peste tot în toate. Plecând din sufletul meu și trecând prin fiecare al tău por, am o singură destinație: materia sufletului tău. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Prezentul este cel mai fin și cel mai scurt fir care se află între Infern și Paradis.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Monolog

Crâmpeiul unui boem

Predictibil? Nu știu. Mersul vieții este mereu surpinzător. Sunt însoțit nu doar de Cel care se află înaintea pașilor mei, ci și de umbrele incertitudinii (și probabil că nu-s singurul care trăiește în acord cu opinia asta). Doar Dumnezeu știe ce e în sufletul omului, locul unde totul este un monolog continuu. Am riscat să aleg. Ce am ales? Ultima dată a fost un plasture (despre care credeam că o să-mi aducă echilibrul). Ceva de marcă, marca Pansament, însă nu orice gen de pansament, ci unul care vine pus pe suflet. Mare eroare să cred că plasturele ce se vedea și părea a fi de mare calitate este ceea ce aveam nevoie. Acum, ca să fiu cinstit, e iar vina mea. Niciun plasture nu acoperă și nu vindecă ce arde în miezul sufletului. Poți să-i pui sau să-i spui orice. Mai ales că rațiunea vine și ea cu ideile ei. Cele mai multe idei seamănă cu niște pisici. Foarte blânde până simți cum zgârie. Am încetat să acord atenție. Am auzit ceva de genul: „Cât de lipsit de inimă ești?” Și întrebarea nu era pusă de mintea mea. Am obiceiuri ciudate (și cred că se observă). Dacă nu mă înșel, am prostul obicei să fac trucuri. Cel mai slab truc este cel în care transform simplu în compus-abstract. Sunt un curent... numit COMPUSISM, deși mă regăsesc mai mult prin LINISM. Am riscat să fiu profund. (Profund și introspectiv, oferind cititorului o călătorie în lumea interioară a personajului, je. Je de la jenant... nicidecum de la eu.) Scopul? Cred că ăsta este modul meu de comunicare. (Ies din corp și mă plimb în jurul meu. Ce experiență tare! Oare câte au rămas neobservate?!) Am riscat să zbor. Păunul zboară pe distanțe mici. O face ca să fugă când simte un pericol. Poate că ceea ce se petrecea nu era chiar un pericol, dar sensibilitatea mea este vulnerabilitatea mea. Am riscat să privesc. Unde? Între Cer și Pământ... acolo unde divinul mi-a dăruit mai mult decât pot spune într-un monolog de poveste. Sunt atâtea lucruri care vorbesc mai bine decât mă pot exprima eu... Cineva știe cât și cum sunt de expresiv. La polul opus, când situația x vorbește... tac. Pot fi foarte tăcut, elocvent cât o sinteză plină de înțeles. Am riscat să adaug valoare. Cum? În cel mai bun mod cu putință... nu de puține ori prin artă. Evident, arta mea nu e ca pâinea caldă, dar hrănește cumva privirile celor care o poartă. (Mulțumesc, dragii mei! Mai bine m-aș apuca să fac salată de vinete. Dacă pot fi uitat pentru că nu-s bancher, am o rețetă pentru care mi s-a zis că rămân nu doar un reper, ci un fel de dor absolut. Rețeta aia reprezintă filosofia din salata de vinete. Fac ce fac și ajung la cea mai dureroasă parte. Sunt un ocean formidabil. Habar n-am câtă lume apreciază fantasticul din adâncurile mele. Iată orchestra. Se aud note bizare din instrumentele ce acompaniază vocea. Pianul e prim-solist. Am scos un ecou pe care îl aud cum sună (de tot atâta vreme de când sunt mic): vreau să fiu și eu văzut. Am zis printr-o paranteză că sunt mic. Problema constă în faptul că mă cred mare. Mă dau mare? Nu, nu cât aș putea. Am fost sarcastic. Și asta nu doar cu două propoziții în urmă. Am lansat o știre. Aceste cuvinte nu sunt o știre. Sunt doar un crâmpei. Crâmpeiul unui boem. Însă a trăi ca boem e un act de semi-sinucidere. (Am auzit de multe ori: „Cum dra.. trăiești așa? Apucă-te de lucruri serioase.”) Mda, recunosc, am avut mult tupeu să-mi urmez calea (doar că, într-adevăr, am fost oprit în câteva intersecții, iar în mijlocul lor, ce să vezi! se aflau fix acele persoane care mă amendau pentru că îmi permit să fiu ceea ce sunt). Un soi de infractor ce pare că poartă o imagine falsă și se ascunde sub slujba boemului. Eu. Boemul rar este plătit la adevărata sa valoare. Partea cu valoarea e o chestiune interpretabilă. Am renunțat la responsabilitate. Se poate una ca asta? Da și nu! Când vine vorba de responsabilitate, sincer, în privința unor lucruri, sunt la limita bunului-simț. Asta înseamnă că sunt iresponsabil și nesimțit? Depinde de interpretări (și de cine îndrăznește a le face). Eu cred că nu îmi este recunoscută partea/secvența/filmul în care mi-am dovedit implicarea. Faptele bune... atât de des pedepsite... rămân, iar toată aprecierea e la Dumnezeu. Am mers însoțit de ochii celor care m-au urmărit. Mersi tuturor celor care mă apreciază pentru ceea ce sunt și mai puțin pentru cine sunt! Mulțumesc și celor care nu știu cum sau pentru ce să mă aprecieze. Îi mulțumesc nespus Domnului Dumnezeu pentru că este înaintea pașilor mei. El mi-a dat suflul acestei vieți. El o să-mi aducă liniștea vieții veșnice.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sărbători fericite!

Cu binecuvântări să primim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos!

Să ne fie viața toată luminată și curată!

Să iertăm cum se cuvine chiar pe noi și pe oricine!

Să dăm bine și răbdare lumii care nu mai are!

Sărbători minunate, vremuri bune, sănătate!

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Să ne trăim

Să ne trăim ca-n prima zi... 

Frumoasa ziuă ca-n povești... 

Cu simț de bucurii lumești... 

Trecute ieri în azi... 

Să mergem înspre noi... 

Minuni a lumii în doi... 

Născuți bogați și goi... 

Dar liberi amândoi...

Să ne hrănim din dragoste cu bine... 

Plătind totul cu sine... 

Iar ca bacșiș răbdare... 

Divin din pură stare.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Schimbarea sinelui poate aduce șansa să ne apropiem de Adevăr. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

ICL, un manuscris foarte personal

01.07.2023 - 27.03.2019

ICL este o poveste care avea cu totul alte intenții, deloc literare, dar care a devenit intriga ce m-a inspirat, devastat și a reușit să mă cucerească printr-o experiență atât de personală, atât de abundentă, atât de ciudată. Relația mea, autorul, cu personajele și experiențele lor, recunosc, m-a afectat într-un mod ireversibil.

„Obișnuiesc să fiu celorlalți un mister așa cum îmi sunt ei o enigmă întrupată. Întrupare ce poartă în cuvinte și gesturi indicii ce închid sau deschid portalul dintre noi: realitatea. Regret că lucrurile au luat-o razna. Oamenii vor trece pe lângă mine și vor spune că sunt nebun. Sau că am fost, mă rog... Întâmplarea face că o spuneau și înainte, dar fără a-mi cunoaște povestea. Acum a venit clipa în care o vor afla. Poate fi ultima parte dintr-o aparentă fantezie: viața.”

Personajul principal este determinat să aleagă o cale fără întoarcere: sinuciderea. Evident, departe de el orice gând prin care să producă un păcat așa cum - probabil - vă imaginați. Doamne ferește! Cutremurătoarea faptă face ca personajul să urce pe soclul evenimentelor și să-și lase agățat gâtul de lațul amintirilor. Acestea formând cuvântarea unui lucru dificil de spus, incomod, extrem de sălbatic și absolut excepțional. Dacă până aici nu se întrevede nicio faptă reprobabilă, niciun păcat, logic, spânzurătoarea fiind un joc care se joacă mereu în doi până la final, aflați că totul era scris dinainte de a fi fost înfăptuit. Păcatul devine total când povestirea începe a spune în cuvinte o minunată odisee de dragoste, de viață, poate de nespus...și deocamdată fără de sfârșit. Ca autor, acum, prin ICL mă dezleg și eliberez de ceea ce m-a marcat pe viață.

„- Întinzi capcane?, mă întrebă jucăușă Ana.

Începusem să vorbim în urmă cu trei zile... Atenția îmi era atrasă nu doar de frumusețea ei interioară, vibrant de atractivă, ci mai curând de mintea ei. O inteligență sexy ce forma dulcele poftit de mine - musafirul nepoftit din gând în gând. Un așa dulce, Doamne, încât cuvintele mele sunt prea sărace ca să poată descrie o asemenea chimie ce părea să compună primul și ultimul element al unei particule nedescoperite. Dincolo de particula pe care într-un mod cu totul special începusem s-o străbat la fel de tare cum o făcea și ea, Ana, se afla „unda” care vibra spre mine. În ea vedeam sufletul dezvelit, plin de adevăr, ce avea împietrită inima și rațiunea acoperită cu umbrele trecutului. Știind cât de ușor pot să cad în capacana gândurilor, cuvintelor sau faptelor, evitând să mă joc când nu este cazul, mai ales că simțisem în acel al său „din cauză” o problemă de suflet, îi răspund sincer (la fel cum aveam să-i răspund mereu):

- Deloc. Pauza ta spune asta.

- Nu la întrebarea aceea mă refeream, îmi spune Ana.

- La copil?

- Da.

- M-am prins.

- Ca ce?

- Ca un lapte.

- 🙂

- Ca sau că? Că. Știu.

- Da.

- Că te ai oprit la acea întrebare.

- Cum ai știut?

- Decide tu.

- Îți doresc să ai și fată. 🙂

- Hahaha. Mulțumesc! Nu ai răspuns

- La ce? 🙃

- La întrebarea legată de copil.

- Răspunsul e da.

- Îți dorești? Ai?

- Nu am. Nu a fost să fie până acum.

- Îți doresc să ai! 🙂🙃

- 😃 Mulțumesc!

- Oglindă...mai sunt.

- Cam da.

Simțind că una dintre bănuielile mele se poate confirma, venind vorba de „oglinzi” și având deja câteva rânduri scrise „în oglindă”, înregistrate cu vocea mea și puse pe ritmul unui jazz seducător, îi trimit să asculte: Ești tu. Locul meu...ești tu. Starea mea...ești tu. Peisajul meu...ești tu. Atenția mea...ești tu. Detaliul meu...ești tu. Analiza mea...ești tu. Tonul meu...ești tu. Vremea mea...ești tu. Gândul meu...ești tu. Trăirea mea...ești tu. Focul meu...ești tu. Vocea mea...ești tu. Zâmbetul meu...ești tu. Liniștea mea...ești tu. Clopotul meu...ești tu. Frumusețea mea...ești tu. Chipul meu...ești tu. Iubita mea...ești tu. Norocul meu...ești tu. Melodia mea...ești tu. Filmul meu...ești tu. Poza mea...ești tu. Versul meu...ești tu. Proza mea...ești tu. Drumul meu...ești tu. Oprirea mea...ești tu. Curajul meu...ești tu. Eroina mea...ești tu. Sărutul meu...ești tu. Culmea mea...ești tu. Cerul meu...ești tu. Vibrația mea...ești tu. Vaporul meu...ești tu. Sirena mea...ești tu. Trenul meu...ești tu. Gara mea...ești tu. Avionul meu...ești tu. Așezarea mea...ești tu. Pasul meu...ești tu. Urma mea...ești tu. Pământul meu...ești tu. Sămânța mea...ești tu. Prezentul meu...ești tu. Dragostea mea...ești tu. Te mai întrebi cine sunt eu?! Sunt tu...prin toate cele care ești doar tu. Probabil acesta a fost momentul cheie prin care s-a eliberat un prim strop de serotonină și dopamină...care prin amestec aveau să se transforme într-o poveste aparte, una ce nu știam că mă poate afecta atât de frumos ca printr-o vrajă. Oglindă, oglinjoară, iată ce face o vrăjeală spusă ca odinioară:

- Minunat!, îmi spuse Ana. Sunt numai oglinzi acum, de jur imprejur.

- 😊 M-ai ascultat?

- Sigur. 😊 De acolo și oglinzile. Ai o voce foarte frumoasă.

Până aici... Ana îmi confirmase trei lucruri despre ființa mea: talentul, frumosul cretiv și frumoasa mea voce. ”

Condeiul este un fenomen care m-a învăluit cu atracții spuse și nespus de interesante. Noul manuscris foarte personal, numit ICL (abreviat), este cel prin care povestesc emoționat o istorisire transversală care îmbracă mai multe scenarii (cel puțin unul fiind transcendental) și întâmplări care se bazează pe fapte teribil de reale, cronologic vorbind, de-a lungul celor peste câte pagini se vor fi scris deja în vreme de patru ani deja trecuți. ICL traversează genurile a două ființe atât de asemănătoare (prin ai lor ochi căprui, strălucitori și apropiați ca niște gemeni ce se iubesc de la prima vedere) și atât de diferite, fiind presărată de emoții, umor, dragoste pasională combinată cu romantism, mister, boală și sinucidere. Însă nu-i vorba despre o sinucidere clasică, ci una cu totul diferită. „Avea Ana „să-mi fie” ca-n versuri și-n poezie, putea oare să-mi confirme fiecare bănuială?” Îndrăznesc că veți putea afla. Ce vă pot spune de pe acum e altceva. Povestea urma să cunoască o serie întreagă de chestiuni cu răsturnări de situație ca-n filme. Ei bine, păstrând secretul ICL, asta face ca realitatea să scrie un lung, intens și fascinant mister alcătuit din firele faptelor reale. O mențiune specială se cuvine a fi făcută pentru munca de creație (și totodată o anume investigație) a mea, autorul, care, împreună cu minuscula ingeniozitate narativă, va fi capabilă să captiveze cei mai pretențioși cititori. Voiam să zic: cei mai curioși cititori. Dragi creativi și stimați cititori, dacă v-am inspirat să vă formați o idee concretă, vă rog, fiți buni și tineți-mă aproape.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Omul este interfața conștiinței celeste.

 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Singurul care poate învinge un neînțeles este propriul neînțeles.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel mai ciudat lucru care se poate întâmpla unui neînțeles este să se agațe de un neînțeles. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Termenul original pentru oameni este altul.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Uneori poți fi atât de orb, omule, încât să trăiești cu senzația că vezi cel mai bine.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.