Candela Profitului și Candela Izbăvirii

Dacă vreți să vă luminez pe voi, cei din urmă, urmați învățătura celor două candele: Candela Profitului și Candela Izbăvirii.

Un tânăr mergea zi de zi în urma unui bătrân. Deși bătrânul nu alerga niciodată, tânărul nu reușea să-l întreacă. Nu acest lucru îl uimea, căci se oprea mereu acolo unde învăța, ci faptul că bătrânul își ținea palma dreaptă ușor ridicată spre cer.

Într-o zi și-a făcut curaj și l-a întrebat:

— De ce mergi cu mâna ridicată? Ai nevoie de ceva? Ești bine?

Bătrânul i-a zâmbit.

— Tinere, nu-mi lipsește nimic. Ba chiar am mai mult decât s-ar crede că pot duce. Iar binele meu este tot mai căutat acolo unde încă se învață cum să mergi prin viață.

— Ce vrei să spui?

— În palma mea se află două candele: Candela Profitului și Candela Izbăvirii. Le-am primit de la un moșneag chiar când eram de vârsta ta.

— Dar ce fel de candele sunt? Eu nu le văd.

— Minune mare! Sunt candele care luminează fără să ardă și vorbesc fără să facă zgomot.

Tânărul gândi în sine:

„Ciudat... pare ceva necurat în asta.”

Bătrânul îl privi și spuse:

— Amintește-ți: necurate pot fi doar gândurile omului care nu mai vede candelele după ce i s-au arătat și după ce i-au vorbit fără zgomot.

Tânărul tresări.

— Moșule... îmi auzi gândurile?

— Da. Tot prin puterea acestor două candele.

— Dar cum pot lumina fără să ardă și cum pot vorbi fără glas?

— Aici se află taina lor și toată bogăția pe care o poartă.

— Care este această taină?

Bătrânul își privi palma și răspunse:

— Candela Profitului mă întreabă la fiecare pas, în orice împrejurare:

„Îți profită, cu adevărat, ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci?”

Această întrebare mă pune înaintea adevărului.

Dacă gândul meu nu este curat, nici cuvântul nu va fi curat, iar fapta pe care o împlinesc nu-mi va aduce niciun folos.

Dar dacă gândul este curat, cuvântul îi urmează, iar fapta devine bună și îmi profită cu adevărat.

— O întrebare pe care merită să mi-o amintesc mereu, spuse tânărul. Dar ce face Candela Izbăvirii?

— Ea te ajută să vezi ceea ce se află întotdeauna înaintea ta și înaintea fiecărui om.

— Și ce se află înaintea noastră?

Bătrânul răspunse cu liniște:

— Dacă îți profită să știi, află că înaintea fiecărui om stă Dumnezeu.

Adevărata întrebare pe care trebuie să ți-o pui de acum înainte este aceasta:

„Dacă las pe cineva sau ceva să se așeze între mine și Dumnezeu, iar acel lucru caută să-mi stingă aceste două candele, îmi profită?”

Tânărul plecă fruntea și spuse:

— Într-adevăr, aceasta este o întrebare pe care merită să mi-o amintesc în fiecare zi.

Bătrânul îi întinse palma.

— După ce ai aflat povestea lor, de acum înainte poți fi cel care va duce aceste candele mai departe. Apropie-te.

Tânărul se apropie și le primi.

Din acea zi a străbătut viața călăuzit de bogăția adusă de Candela Profitului și Candela Izbăvirii. Iar când i-au albit tâmplele, a întâlnit un alt tânăr care mergea în urma lui, la aceeași școală a vieții unde și el învățase odinioară.

Și astfel, lumina celor două candele a mers mai departe, fără să ardă și fără să facă zgomot.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Este atât de frumoasă inima celuilalt, încât contopirea noastră în dragoste atinge inefabilul.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Echilibru

Uneori, viața devine un peisaj. Unul care se așază în suflet ca o ancoră. Privind un peisaj pitoresc – un lac liniștit, o biserică pierdută în zare și un nufăr galben ținut într-o mână – am realizat că iubirea nu este o destinație, ci o stare de spirit pe care o trăiesc. Cum o trăiesc, rămâne o întrebare bună.

Mi-am trăit o bună parte din viață crezând în acel "rege și regină” al poveștilor, dar drumul m-a învățat ceva mult mai complex.

Am înțeles că, de mic, am avut nevoie să fiu auzit, nu pentru validare, ci pentru a împărtăși învățătura. Sunt cine sunt prin ceea ce sunt, iar tot ce sunt este o lecție continuă. Chiar și acum, în prezent, trec printr-o perioadă de reevaluare, un proces necesar de a-mi recâștiga echilibrul, căutând acel spațiu de pace în care cuvintele să poată fi spuse deschis, fără umbre. Perioada de care vorbesc, după cum se poate preconiza, necesită o vreme.

Am învățat că, de pildă, un basm matur nu se măsoară în absența conflictului, ci în capacitatea de a privi umbra celuilalt fără să mai simți nevoia de a-l alunga din castel. Regele și regina nu sunt perfecți; sunt doar cei care aleg să rămână împreună și în momentele în care nu se simt "regali”. Frumosul există, indiferent de zgomotul de fundal. Privind biserica și nufărul mi-am amintit că, uneori, tot ce avem nevoie este să găsim liniștea, să privim spre orizont și să ne dorim o zi așezată, plină de lumină.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Ar fi inutil să te superi pentru că privim lumea diferit. 

Cu alte cuvinte... E inutil să te superi pentru diferențe de perspectivă, dar e util să observi supărarea atunci când îți sunt încălcate limitele sau valorile. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Către Sfinte Învățături

Veniți să vă îndestulați, vă chem la Înțelepciune.
Veniți să vă hrăniți cu Bine și Răbdare.
Veniți să vă plecați urechea către Sfinte Învățături.
Veniți și luați Lumină din Izvorul Cel Curat,
Unde sufletul găsește pacea după care-a căutat.
Veniți cu inima deschisă, fără teamă și grabă,
Căci Rodul Înțelepciunii crește-n taină și în slavă.

Dar nu pe mine să mă ascultați,

ci glasul Lui ce viu răsună în mine.

Și nu pe mine să mă priviți,

ci chipul Lui ce se arată prin mine.

Căci nu pe mine mă simțiți,

ci doar pe El, Cel ce ne e Prezent,

simțit acum prin mine.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Credeți în Dumnezeu, căci fără El nu există nicio viață veșnică adevărată. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Un om nu poate trăi nimic din ceea ce nu își dorește. De cele mai multe ori trăiește materializând subconștientul. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Fiecare dinte noi este cel mai mare scut împotriva celor care luptă împotriva noastră.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.