Experiența face ce face și mă conduce la înțelepciune. Însă orice zic, indiferent de context, uneori, poate dărâma toată experiența pe care - deși o consider ca fiind una bună - se pare că o uit sau mă îndepărtez de ea ca de o nebună.
Noi, fără să indic nume, căci vorba costă înțelesul cât tot neînțelesul, apoi, având în vedere diferențele de opinie sau părți empirice, unde experiențele nu pot fi identice - cât timp nu sunt trăite împreună cu alții, dar chiar și atunci apar percepții bazate pe alte trăiri, recte: cele personale sau ale altora, capabile să influențeze rațiunea, rațiune ce poate naște un dușman în propriul segment de gândire (exact cum se întâmplă din moși strămoși) - repet, părerile nu pot fi identice, sau pot fi până într-un punct, aceasta s-ar putea înțelege eronat de unul sau altul, în primul rând, ne (z)batem cu ceea ce poate fi un aliat: cel de lângă noi.
Avem stăpâni? Nu! Suntem stăpâni? Da! Eu sunt stăpân în viața mea prin Dumnezeu. Altul, evident, dacă pentru el lucrurile stau diferit, poate fi stăpânit în viața lui tocmai de cel pe care nu îl vede.
Răul este groaznic de urât, iar energia lui întunecată te domină fără să fii în stare să clipești, iar de vorbit, chit că vrei să o faci, nici nu mai este cazul.
De ce afirm asta?
Sunt suficient de puternic și asumat să recunosc că l-am văzut și întâlnit la propriu pe cel Rău. Eram doar un copil pe acest pământ când Răul - aschimodia împielițată - mi s-a arătat. Groaznic...este un cuvânt insuficient pentru acele clipe trăite.
De ce mi s-a întâmplat asta, de ce mi-a apărut tocmai mie cu a lui suliță ținută bine în mâna sa uscată ca tot corpul, având o piele de un maroniu închis, putred, livid ca un mort și - chiar dacă m-a privit în ochi - fără a scoate un cuvânt, el dominând doar prin energia sa, asta e o chestiune ce întrece tot ce presupune o explicație pe înțelesul tuturor.
Pentru cei care sunt @urmăritori atenți la conținut.
Există o soluție la orice. Cel puțin una. Iar ca să ajungem la ea este nevoie de respectarea unui principiu. Principiul inteligenței: Nicio formă de inteligență nu poate exista și nu se poate dezvolta fără lumină, iar inteligența se poate pune în lumină mimetic, voluntar, involuntar sau mecanic, însă nicio formă de inteligență nu își va cunoaște întregul sistem decât dacă alege să rămână ca lucru pus în lumină.
Cu alte cuvinte, trezirea, modul în care ne trezim (în spațiu și timp), modul în care ne îndreptăm spre trezire sau ne îndepărtăm de aceasta, indiferent cum ne numim și cine suntem în viața noastră, este strâns legat de?...LUMINĂ.
Ce este lumina? O energie, exact, vie!
Vă imaginați câte nu știm despre noi? Darămite despre alții! Așa se face că trăim cu o impresie sau alta, dar mai puțin cu noi.
© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului.
© All content of this blog is protected by the law of copyright.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici