În ochii tăi, deschiși și atractivi ca cerul de albastru, găsesc mister - misterul de poveste a unui astru.
Privind în ei, e adevărat, din fața unui șevalet, aparte, îi simt cum fascinează, departe, nu doar pe cei atinși de ei – de parcă n-ar mai fi ai mei.
Să spun că îi găsesc fermecători, să-i schițez sau să-i pictez ca flori...când ei - tăcuți, dar oratori - mă luminează cât doi sori, când mistuiesc pe viu și fac furori, profunzi ca două gânduri care ascund comori.
Ce multă vreme i-am visat...
Cât visul lor plăcut m-a apăsat...
Cum, visător, prin ei m-am confesat...
Unde, până și-n vis, m-au eclipsat...
Când visele s-au condensat...
De ce visam ușor, cam însetat...
La infinit, prin ce transmit în căi.
La infinit, prin ochii tăi.
© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului.
© All content of this blog is protected by the law of copyright.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lasa gandul tau aici