This is for the connoisseur

Prima apariție în 6 mai 2010, h 21:30

-Daca nu ne-am raporta la ceva am fi perfecti-


Succesul meu cel mai mare - paradoxal - nu e legat de bani și faimă. Banii vin și pleacă, se scurg, iar faima poate lua rapid drumul banilor. Succesul meu e mult mai înalt. Pentru mine, iată, succesul înseamnă mulțumirile celor care au ales să mă poarte pe pereții lor. E ceva spiritual. Eu fac parte din voi, aici și acum, iar voi faceți parte din mine. Un succes mai mare - profesional - decât acela de a fi „achiziționat”, contemplat și prezent permanent în spațiul cuiva...întreb sincer...oare există? Acesta este succesul meu. Înainte de toate eu sunt ceea ce sunt și sunt prezent. Deși toate au un cost pe lumea asta, niciun cost nu valorează cât tot prezentul. Succes și bucurie! O fantastică viață ca-n povești, în Prezent, una așa cum vă doriți!
O fantastică viață, una așa cum vă doriți!

2019-04-06

A fost odată dintr-o dată


A fost odată dintr-o dată
Cum se întâmplă câteodată
Într-un ceas de primăvară
Într-o clipă dintr-o seară
Două perechi de ochi s-au întâlnit
O dragoste curând au moștenit
Au construit pe baza ei palate
Și au împărțit frumos cum binele împarte
Au răs plecând din temelii
Jucându-se cu ulii
S-au amețit din trei sclipiri
Sorbind plăceri în focuri
S-au încurcat și dezlegat
Fără a fi sclavi într-un regat
S-au umezit din vorbe dulci
Crescând multe păduri cu nuci
S-au pus cu tot în adevăr
Un loc fără de astâmpăr
Însă într-o zi de neuitat
Ceva cu ei s-a întâmplat
Ceva din cer a apărut
Iar o pereche a dispărut
Acum doi ochi sunt triști și goi
Pentru povestea lor cu ceilalți doi

v2

A fost odată dintr-o dată 
Cum se întâmplă câteodată. 
Într-un ceas de primăvară, 
Într-o clipă dintr-o seară, 
Două perechi de ochi s-au întâlnit 
Și o mare dragoste curând au moștenit. 
Pe baza ei au construit palate, 
Și au împărțit frumos cum binele împarte. 
Au râs plecând din temelii, 
Jucându-se atrași de ulii. 
S-au amețit din trei sclipiri, 
Subit, sorbind plăceri în focuri. 
S-au încurcat și dezlegat 
Fără a fi sclavi într-un modest regat. 
S-au umezit din vorbe dulci 
Sădind multe păduri cu nuci. 
S-au pus cu tot în Adevăr 
Și au căpătat un dar în chip de astâmpăr. 
Însă într-o zi de neuitat, 
Urâtă în fapt, ceva cu ei s-a întâmplat. 
În timp ce solul a crescut, imprevizibilul a apărut, 
Iar o pereche a dispărut.
Și n-am știut că fulgerul plăcut 
Va duce la nostalgia vremii din trecut. 
Acum doi ochi sunt triști și goi 
Pentru povestea lor cu ceilalți doi. 
Și tot ce a fost se scrie la trecut, 
Iar cei prezenți o pot lua mereu de la început. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasa gandul tau aici