Și dacă dorul...

Și dacă dorul stă între noi, Fata Soarelui, mă întreb fără răspuns: nu-i oare dorul vinovat și bun de condamnat la o sentință ce îl va duce în veci pe un tărâm necunoscut și foarte îndepărtat?

Și mă gândesc așa cum n-am gândit vreodată, și mă gândesc să te gândești să realizăm frumosul pe pânză noastră de iubire dată.

Și sufletele noastre calde și frumoase, cusute cu valurile gândurilor ce ne înconjoară, în armonia lor nemărginită, nu ar putea să ne aducă în cale acea acțiune de a sta împreună pe aceeași barcă, ori tot ce înseamnă: prezent cu zilele rămase?

Și dacă noi iubim ceea ce suntem, și când simțim cum marea depărtare ne inundă, cu ce putem lupta când noi acum părem acel Ceva ce nici o clipă nu mai vrem?

Și doar un dor cu pic din picul lui puțin, ah...cum ne noi...și doar un pic ne mai desparte de simțirea din atingerea unui pupic.

Și aș transforma acest greu dor într-un covor, și, dar în dar cu bucurie, cum ar fi un astfel de covor! Ar fi covorul realizat din micul-mare - în unic - trandafir, și el ne-ar ține lipiți de ale lui petale roșii, vii, catifelate și fermecate de apa noastră caldă de izvor.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.