Copilul din CAPITOLUL I

M-am indreptat adesea pe un drum greu, dar frumos, avand alaturi de mine clipele in care mi-am pierdut ori castigat existenta si experienta.
Apasarea sufleteasca in lucrari am creionat...oferind spiritul meu in cuprinsul oricarei lucrari. Am castigat sperante in schimbul unor stari de fapt si mi-am inecat clipele de succes fara sa-mi dau seama....incercand mereu originalul si nu comunul sau banalitatea. Urcusul meu abia de acum incepe si am sa-l urc cat am sa pot de mult. Chiar daca uneori îmi vine în minte întrebarea: "Cui o sa-i placa arta si daca ii place care e pasul doi?"... Așa mă predau lumii cu primii pasi, marunti, usori si goi.
Tu sau ei, eu sau voi, descoperim in fiecare zi ceva nou si (uneori) mutim de uimire, uitand ca suntem noi in acele descoperiri.
Curajul imi e ruda si uneori m-ajuta, ma duce la creatii, ma duce si la altii, iar timpul trece si lumea e din ce in ce mai rece...pictez sau desenez, singurul lucru cu care ma-ncalzesc.
Incerc sa fiu scurt si sunt lung, incerc sa fiu complex si sunt simplu, ma agat de ce vede mintea mea si redau acele tablori care au reusit sa-mi impregneze memoria...constient sunt ca ceea ce am realizat este ca si copilul meu, eu l-am facut, eu l-am crescut, iar in spatele creatiei mele se afla o poveste pe care si tu o poti afla.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului.
© All content of this blog is protected by the law of copyright.

Personaje din CAPITOLUL I

Incerc sa gasesc scara triumfului in fiecare lucrare realizata de mine.
Orientarea instinctuala ma conduce pe calea unor explozii interioare, totodata ma divizeaza in elementele unui joc de puzzle, pentru a putea intelege cat de mult inseamna un punct si o linie.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului.
© All content of this blog is protected by the law of copyright.

Viata imprastiata

Atunci cand era frig, atunci cand era ploaie, atunci cand nu stiam, atunci cand rataceam printre gradinile suspendate ale mintii, iar neurocitii imi substituiau datele abia primite de la exterior si factorii din jur ma tot rapeau de la actiunile pe care incercam sa le definesc, perimand fara voia mea actiuni de bun simt, am reusit intr-un final sa gasesc boemitatea care salasluieste in mine.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului.
© All content of this blog is protected by the law of copyright.