Profund degajat +18

Scurta lungă trăire

Vreau să scriu cu tine cea mai frumoasă poveste. Tu te uiți în ochii tăi, vezi cum îți trădează emoțiile, te privești cum privești păsările în zbor? Mă uit la tine...te privesc precaut. Mint... Mintea mea deja e topită. Privește-mă bine, te rog...observă că deja mi te imaginez fără haine. Nu am himere în jur. Te am doar pe tine. Acum...când abia am ajuns la recepția dialogului...te invit la o altfel de companie.

Totul începe cu un tango de cuvinte, cu etalonul privirii și o amplă analiză...un alt fel de multe: ”ce”, ”când”, ”unde”, ”cum” și ”zboruri”. Pe masă așteptând un vin de senzații tari, nu ieftin, nu scump, nu de țară, nu contează...doar e vin și vinul e doar vin până la urmă...așa cum roșu e roșu...iar printre toate acestea...nu departe...în tăcere...stând un singur gând: seducția și contopirea cu ea...prin tine, prin mine...în tine, în mine. Iar când îmi amintesc de acele mine...nu doar de mine...ci de mersul meu prin multe alte mine...ce m-au cuprins...ah...în fine...și apoi m-au lăsat inconștient pe drum...pe drumul către tine...pot doar să mă bucur că sunt un iubit rătăcit. Și când te gândești cum toate întâmplările masculine conduc către descoperirea deșertului feminin...plin de căldură ziua...dornic să fie încins noaptea...liniștit doar prin dezmierdări...ce se vor transforma(te) în penetrări.
Alte întâmplări ce ne duc în cer...cu gândul...și cu trupul...se vor îndrepta fizic (și mereu) spre ce le gravitează. Iar cele mai multe întâmplări ne duc acolo unde deja a fost subconștientul nostru. În tangoul ăsta e ceva unic...căruia nu-i pot rezista...încât mă îndrăgostesc...fie doar pentru simpla companie...fie și numai pentru că este ușor de agățat...visând și uitând de orice altceva. Așa apar rânduri fără rânduri or scrieri despre scrieri. Și totuși...mă simt înfipt adânc în prezenta. Naiv și jovial. Intuiești ce dans și înlănțuiri urmează să se petreacă peste mese...de dimineață, la prânz, seara sau noaptea, pe jos, pe pereți, pe saltele, în natură, în mașină, în orice loc și în orice moment? Te ador, te vreau...altfel...și deja e prea puțin spus. Nici cuvintele nu pot arăta energia ce s-a strâns acum în noi. Doar ceva ud..ici...colo...ceva tare...ceva fierbinte...ceva străluciri...pot da în vileag câteva file dintr-un roman de dorințe. Dorințe pe care vrem să ni le îndeplinim în chip și fel...imaginate din primele momente când am conștientizat și descoperit sexul...când ne-am jucat prima dată cu el...cu el și doar cu el. Acum....când cineva îți intră acolo unde doar tu ești cu tine și te răscolește fără să ajungă prea departe...te mai întrebi superficial: oare ce înseamnă asta? Îți sunt ceea ce-mi ești...exact așa cum ești. Interpretarea e liberă precum aerul și nu ar fi corect să găsesc o explicație pe care să o servesc aici. Sau poate o voi face... Viața nu ar fi suficienta unei maxime de o clipă. Trăirea satisfacției merită tot ce este mai greu de găsit în doi, în amândoi: răbdarea, binele și bucuria. Trei substanțe miraculoase. Rătăcite de multe ori printre nimicuri. Care e sensul? Lumea noastră oricum ni se scurge în brațe înainte de vreme și de trăiri absolute. Sensul îl găsim în funcție de reperele date, în funcție de ce proiectăm conștient sau nu. Miza? Cum e cu miza? De multe e ori prea puțin apreciată cu adevărat. Rătăcită or îndepărtată din pricina tiparelor, din lipsa unei educații cu spectru larg, dintr-o exagerată pudoare...una cu care a crescut - în jos...cu capul în jos...moale și lipsit de recunoaștere, de tăria mult dorită, fapte ce conduc inconștient la abstinență: moartea erosului din suflet, minte și alte organe. Unora le lipsește educația, în timp ce altora le lipsește curajul sau muza. Trebuie să mergem pe culmi, și totuși...de cele mai multe ori în viața asta fermecătoare și unică...ne oprim prea devreme sau prea târziu. Uită-te la mine... Sper ca momentul ăla să nu vină niciodată. Alerg printre ilustrații, trec peste granițe și o fac doar pentru începuturi cu tangouri din cuvinte, alerg după clipe zăpăcite de iubire, sunt neastâmpărat în liniște mea și vreau să-ți fiu acolo...cu tine...în tine...pe tine...peste tot. Prima surpriză e că nu mai sunt o surpriză. A doua surpriză e că nu-mi plac surprizele care mă lasă lat, mut, surd și prost...neglijat într-un colț de lume. Pe cine păcălesc?! Hai, dă-mi drumul unui drum spre Univers. De ce mă lași să-ți fiu așa cum îți sunt, dragă? Pentru că îți place. Din dorință, putință și râvnă. Ai vrea să plângi de cea mai frumoasă licență erotică. Ai vrea să-ți fiu de toate în viață, drum, peisaj, casă, bancă și orice e mai bun, iar cu a ta nuditate, fermitate și oricare altă atractivitate...să te uiți în mine. Și iar ai să vezi cel mai bun lucru dintre toate lucrurile. Povestea noastră...povestea care mă tem că încă nu s-a scris...probabil ceva ce pare a fi un paradox chiar și într-o bibliotecă. Stau cocoțat pe o cale de mijloc și vântul mi-a devenit frate. Mă auzi, femeie? Sunt liniștea din păcatele mele firești. Sunt blând și calm pentru că lumea mea mă leagănă într-un fel sau altul. Sunt însetat de tine și știu că asta mă face vulnerabil. Tratamentul meu nu e iluzia, chiar dacă așa s-ar crede, ci realitatea...prin ea reușind să îmi găsesc logica și partea care îmi lipsește. Acum aș vrea să fiu cu tine într-o cameră de cuvinte și expresii corporale. Ce frumos ar putea fi acolo unde tu și eu am discuta despre o țesătură colorată în ulei. De ce o țesătură? Pentru că țesătura ține fire din fire și...pe deasupra...poate susține și o poveste. Îți imaginezi câte lucruri pot fi etichetate fără ieri, azi sau mâine?! Nu puține. Îmi vin în minte trei cuvinte cheie. Dar nu le spun pentru că ar fi prea puțin. Aș trăda prin expunere. Și totuși. Ce trădător sunt! Deja am spus prea multe. Să merg mai departe cu trădarea... Trăirea mea e acolo unde nu știu de unde a răsărit. Și ce să spui după tot ce ți s-a relevat?! Nu spune nimic despre asta. Nu face ce fac eu cu mine...nu te trăda! Păstrează în gândurile tale un pic mai mult decât un singur lucru și o scurtă scriere! Am făcut un lucru obscen, însă dorit...așa. Te-am pus în pat cu o zi bună, alături de zambile și o suită întreagă de aprecieri. Stai jos și acceptă asta. Poți?! Cine știe ce furtună ți-a trecut peste imunitate. Încearcă-mă! Apoi mergi cu degetul în punctul în care te poți elibera de presiune. Apasă or mângâie până la "ispășire". Acum ai ceva de dincolo...ai dreptate...ai intimitate fără rime...sigur poți avea mai mult. Efectul sincerității este o manifestare a satisfacției, iar fericirea se poate procura doar prin fapte reale. Vrei să merg mai departe? Continuă mișcarea pe care ai început-o mai devreme. Sunt acolo prin ființa ta...descopăr un umăr gol, îți deschid fiecare închizătoare, îți ating ușor mugurii, pielea fermă, sunt expus și cuprins de rotunjimile tale, îți iau sânii ce stau voinici...așa...ca două mere în palme...îi strâng ușor, iar între degete îți iau sfârcurile tari...ce țipă și se ridică în tăcerea lor infinită, apoi îi mușc până începi să-mi spui: plăcere... sunt în vârful degetului tău și pășesc treptat pe muntele tău...apoi mă plimb în sus și în jos...străbat cărări ce se ascund pe sub dantele și nu mă opresc până nu dau de lacul tău cald...după un mic popas în care am băut din apa ta...cu toate că era prea fierbinte...și mi-am potolit foarte puțin setea...îți întru și ies din peștera fierbinte...și fac asta până când te decizi să țâșnești într-o formă sau alta. Acum nu te opri înainte de a merge dincolo de orice ți-ai imaginat! Rupe plăcerea...dacă poți. Erotica abia dacă și-a arătat nurii. Tangoul abia a început...și durează.

Iubirea și fructele ei

...nu sunt un premiu la care ajungi după ce-ai transpirat și obosit o vreme. Iubirea este în primul rând ceva ce îți oferi ție...și faci asta cu mintea și prin toate mijloacele trupului tău...toate astea înaintea oricăror alte întâmplări minunate. Iubirea apare des în filme, cărți, reclame, muzică, scriere de față și nu numai, însă aceasta nu se procură. Iubirea este un sentiment de care te poți bucura...și trebuie să te bucuri...în mod natural. Nu uita de sentimentul de beatitudine...o să-l găsești în tine oricând vei vrea să te simți în al nouălea cer. Sentimentele pot fi trecătoare sau permanente. Contează să păstrezi direcția. Intimitățile nu se povestesc și nu se plâng...ele se trăiesc în felul, locul și clipa lor. Restul e pură imaginație și acceptare. Nu există frigiditate în nicio minte sănătoasă. Există doar tipare inoculate.
Încearcă să-ți amintești cum a început totul...cu un tango de cuvinte.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.