Maxima lui Păun, una pe viață

Adevărata stăpânire se arată prin dezlegarea de materialitate. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Adevărul

Adevărul curge-n mine ca o sferă - Cer, energie desenez.

Vers din straturi de răbdare, cu sublim îl editez.

Visul meu, alt vis respiră, ființa bună o stilizez.

Sunt verbul care dorește binele, îl adaptez.

Din eul ce nu sunt încă, prin credință și conștiință nasc, creez. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Se înnăbușesc voci, dar spiritele rămân,

căci tăcerea poartă sensul nevăzut al Adevărului.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Niciunui vierme nu-i lipsesc coconii, dar nu toți aleg să devină fluturi.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnnul oștirilor

Comoară, de ce să suferi când tu respiri doar fericirea?

De ce să porți furtuni sub pleoape, când zorii încă te pot lumina?

De ce să cauți umbre-n noapte și-n șoapte, când ai o inimă ce poate străluci așa?

De ce să strângi tăceri sau zgomote amare, când poți culege rod de viață bună și ușoară?

De ce să uiți că-n tine stă același vis ce naște fiecare seară?

În tine-i drum, și dor,  și jale, și fire iscusite, și miez de pace-n fiecare clipă.

De ce să suferi fără rost, comoară, când fericirea spune: „Vino iar”?

Când doar iubirea se mai naște-n tine, când fiecare clipă te ridică iar și iar...

De ce să plângi, când te-ai născut să simți lumina, și lumea încă are loc pentru minunea ta?

Poți crede că sunt întrebări elucubrante și deșarte...

Dar ele vin firesc, ca să te poarte de aici până departe: în fruntea florilor, în fruntea văilor, în fruntea zorilor, în fruntea stărilor. 

Rămâi - și auzi ferice serafimii cum repetă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnnul oștirilor”.

Este al tău și-al meu, al tuturor.

Privește drept, comoară, de ce să strângi tăceri și poate chiar rumoare, când viața-ți dă un rod ușor?

De ce să uiți că-n tine doarme același vis ce naște binele, iar el nu îți este doar un singur dor?

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Important!

Puțini oameni sunt în stare să decidă pentru ei. Caută opinii și sprijin moral.

"Eu cu cine votez?"

Votezi cu ceea ce ai în cap. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Realizez câte nu realizez?

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Înțelepciunea te poate apăra în orice situație. Lipsa înțelepciunii te poate lovi. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Tare zguduitoare va fi trezirea celui ce se face atât de adormit! 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Praf pe praf se scoate praful. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel care nu trăiește cu toată ființa sa iubirea în Conștiință este posedat de neiubire. 

Cu alte cuvinte, atunci când nu lași iubirea să-ți cuprindă conștient întreaga ființă, neiubirea prinde rădăcini în tine și te stăpânește. 

Este simplu să descoperi iubirea, iar pentru aceasta este necesar doar să cobori în sufletul tău, cel care a te va înălța. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel ce și-a pierdut amintirile este pregătit să cunoască crunta adormire. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Voie de mine, voie de tine

Nu ai nevoie de cafea, ci de vis,

De-un somn adânc și liniștit, promis.

Nu ai nevoie de gând de fum, ci de drum,

De pași prin lume, de aer bun, de acum.

Nu ai nevoie de sticla goală,

Ci de-un râs sincer, ce bine răscoală.

Nu ai nevoie de trup aprins,

Ci de-o privire ce te-a atins... 

Suflet, curat, fără minciună, 

Doar ai nevoie de-o inimă bună.

Nu ai nevoie de praf sau pastile,

Ci de gânduri clare, simple, subtile.

Nu de impulsuri și mari excitații,

Ci de îmbrățișări, de mici revelații.

Nu ai nevoie să fugi din tine

Cu halucinații dulci și străine, 

Ci de artă ce-ți vorbește în culori 

Ce-ți șoptește viața în taine splendori.

Nu ai nevoie de chestii-nchise,

Ci de poezie, trăiri interzise.

Nu de romantism de canon,

Ci de iubire-n a sa faptă și ton. 

Iar de simți o voie de mine...

Ai să simți o voie de tine. 

De-un "noi" sincer, fără rușine.

Dar mai presus de toate, ai nevoie de pace, 

Acea liniște care nu pleacă, ci tace.

Trăind armonie între ce ești și ce vezi,

Între ce simți și ce crezi.

Trăiește răbdarea și pune-o în tot ce faci.

Adevărul, purul de viață, să-l porți, nu să-l taci.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Iubirea – Calea Alesului

Iubirea nu strigă, ci dă un semn șoptit.

Ea nu se impune, ci cuprinde.

Ea nu cere, ci sincer dăruiește,

Fără măsură, fără teamă, fără a fi sfârșit.

Cine iubește cu inima curată... 

Cu sine poartă lumina Celui Nevăzut.

Cuvintele rostite cu blândețe în poartă... 

Devin semințe de binecuvântare în văzut. 

Iubirea aduce începutul oricărei schimbări,

Căci ea topește neliniștea oricărei înfruntări 

Și așază pacea în sufletul celui care se dăruie bunei iertări.

Sub semnul Crucii, iubirea s-a arătat lumii vechi și a celei noi.

Prin harul ei, omul se naște din nou prin el și ea: cei doi. 

Iubind se arată Adevărul și viața Alesului cu soi.

Tu, care ești chemare,

Tu, o iubire frumoasă ca o floare, 

Ești pentru aproapele tău o binecuvântare,

Ești miezul roditor în ascultare.

Tu, azi, fiind gata de a ta sacră și unică misiune. 

Să porți iubirea ca pe o făclie în întunericul acestei lumi ce pare că apune.

Să fii lumină de veșnică iubire,

Să duci cu tine starea binecuvântării de trup și suflet creat de Dumnezeu din a Sa fire. 

Lumină să fii! 

Lumină să știi! 

Lumină să vii! 

Amin. 🙏

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Patina vremii

Patina vremii își face cale-n tăcere,

Pe pânze vechi, pe gânduri, pe oglinzi,

Alunecând ușor, ca o părere,

Peste momentele trecute ca o zi.

Ea mângâie cu palmele Luminii

Un inefabil ce pare a fi lăsat ruginii,

Iar cine atinge frumosul întrupat

E luminat și binecuvântat.

Pe căi uitate, în aparență stinse,

În colțul unei rame gri-nisip,

Ea strânge clipe neînvinse

Și le așază-n fel și chip.

Prin dans tăcut se înfățișează

Ce s-a țesut cu azi din ieri,

Și fiecare urmă se așează

Peste creații din dimineață până-n seri.

Căci patina nu rupe, ci doar leagă,

Nu șterge, ci îmbracă într-un strat

De liniște, de sens, de clipă dragă,

Ce-a fost și e, în noi, neîncetat.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Sufletul, uneori, poartă fără voia sa rațiuni care îl zbuciumă, iar ceea ce se zbuciumă în jurul lui, după cum obsevăm, devine un zbucium în masă. 

Cu toate acestea, lucrurile ce par de neînțeles vin mereu cu o întrebare ce conține soluția către liniște. De te întrebi ce s-a întâmplat de s-a lipit zbuciumul de tine, ființă dragă, atunci află că toate au pornit de la un gând nesăbuit.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Puterea exemplului se află în puterea omului

Excepție față de cei care trăiesc un drum fără întoarcere... 

Există puterea omului de a se întoarce la sine. Și atunci... Puterea exemplului se află în puterea omului. Puterea emoțională se află în puterea omului. Puterea rațională se află în puterea omului. Puterea vindecării - da, și ea - se află tot în puterea omului.

Simt aceste lucruri de când am început să mă caut în adâncul meu nevăzut - tulburător de interesant. Pentru că atunci când apare senzația că mă cunosc, de fapt sunt abia la suprafață. Adevărata cunoaștere de sine nu se simte, ci se trăiește în liniște, într-o permanentă căutare.

Omul este împins, adesea, către drumuri exterioare. Către cabinete sterile, unde i se pune/indică/oferă un diagnostic, i se aplică o etichetă, și i se eliberează o rețetă, i se oferă substanță (care îi devine "partener de viață").

Acea substanță, spun unii, va "ajuta". Dar ce face ea, de fapt, este să anuleze strigătul interior. Să liniștească simptomul, fără să vindece cauza.

Organismul omenesc este un univers complex, dar și înțelept - și îți va demonstra asta mai ales când te îndrepți către el, sincer, și nu către cineva din exterior - care te poate duce cu vorba de nas. Are capacitatea de a se echilibra, de a se regăsi. Prin respirație. Prin iertare. Prin tăcere. Prin sinceritate. Prin natură. Prin spiritualitate. Prin iubire. 

Medicația, în multe cazuri, este un pansament pe o rană nevindecată. O fugă de întrebările grele, de confruntarea cu sinele. Dar soluția... soluția se află în om. În adâncimea lui.

(Cunoaștem atâtea situații când omul s-a vindecat fără a urma un tratament medicamentos, nu?) 

Este important ca trupul doar să fie ascultat. Se cuvine doar să-i fie dat timp. Este important doar să aibă curajul de a nu fugi de el însuși.

Pentru că, atunci când omul începe să se vindece cu adevărat, nu o face printr-o rețetă, ci printr-o revelație.

Știu... Părerile sunt împărțite, ba chiar despărțite de nenumărați <factori>.

După cele spuse mai sus, pot părea un om lipsit de cunoștințe de specialitate. (Chiar nu-s un specialist. Și nici nu consider că trebuie să fiu...ca să știu ce riscă omul supus unui tratament.) 

Cu toate acestea, aleg să las puterea Divină să se manifeste, iar trupul să afle în procesul vindecării cine este Vindecatorul. Aleg, de asemenea, să-i recunosc dreptul de a decide cum se vindecă și în ce condiții își găsește echilibrul.

În fond... Toate trec și se transformă. Chiar și omul. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Oglinda conștiinței

Se prăbușesc toate umbrele în fața strălucirii Tale, dar strălucirea Ta încă nu s-a arătat întregii lumi.

Umbrele - răul, ignoranța, falsitatea - încep să cadă în cascadă, însă strălucirea, deși poate fi văzută cu fiecare prin cuvânt, încă nu s-a împlinit deplin în lume.

Fiecare ar putea vedea o rază printre cele care s-au aflat prin gând, cuvânt sau faptă trăită, cu tot cu aceasta, dar lumea nu s-a lăsat încă pătrunsă de lumina cuvintelor.

Vie lumina gândurilor, cuvintelor și faptelor bune găsite în urmă și în continuare! 

Sunt voitor, cu slăbiciuni asemenea vouă, iar vina mea poartă întreaga voastră amintire.

Sunt cine sunt prin ceea ce sunt - o zic cu asumare.

Iar vouă, după cum nu s-a scris altfel în a fi înțeles și trăit prin purtarea mea, la fel de firească precum a voastră, vă par nebunul dintre voi.

În loc să priviți către aparențe, priviți oglinda voastră sinceră. În ea stau toate cele care nu v-au plăcut prin ceea ce ați văzut.

V-ați gândit în fel și chip la alții, dar n-ați privit cu atenție în voi. V-ați judecat unii pe alții, însă n-ați înțeles că dreapta judecată nu se află în puterea voastră.

Ați căutat lumina în faptele și cuvintele străinilor ce s-au înfățișat ca apropiați, dar n-ați lăsat cuvintele Domnului să lumineze calea ce s-a arătat în voi.

Ați tăcut când Adevărul vă vorbea pe viu și vă amintea să vă feriți de ispite, și ați strigat când tăcerea v-ar fi fost mântuire.

Vă temeți de oglindă, însă nu de ceea ce ați ajuns să fiți în ea. Iar cel care v-a spus, cu ton ridicat sau cu blândețe, a fost numit nebun, doar fiindcă n-a fugit de Adevăr. El vă îndemână să fiți atenți cu gândurile voastre și să vă amintiți câtă răbdare și cât bine vă este dat să dați mai departe. Da, azi ați aflat ce vă este dat să oferiți fără niciun cost. La judecată, voitori de bună credință, o să primiți răsplată. 

Amin! 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Amintește-ți

Amintește-ți să-ți amintești de unde ai plecat când te-ai îndepărtat de tine.

Este o chemare la autenticitate. Un îndemn să îți amintești esența ta, chiar și atunci când viața, presiunile sau rătăcirile te fac să te îndepărtezi de cine ești cu adevărat.

Amintește-ți! Amintirea de sine, atât de importantă, știu ce înseamnă. (Astfel, o îmbrățișez tacit cu redescoperire.) Ea poate fi interpretată și ca o invitație la reconectare cu valorile mele, cu visurile inițiale sau cu acel „eu” pe care l-am lăsat undeva în urmă, în goana după „mai mult” sau „altceva”. 

Amintește-ți! Tu ești cea mai frumoasă și importantă persoană din viața ta! 

Amintește-ți! Dacă nu m-ai văzut, deși m-am arătat, asta se întâmplă pentru că rămân pe veci în ființa mea cu scopul de a fi înconjurat de lumina cunoașterii universului meu. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Întoarcerea la simplitate – între artificial și adevărata condiție umană

Când pierdem legătura cu natura și cu Dumnezeu, riscăm să trăim confortabil, dar fără sens. Adevărata viață e în firesc, în smerenie, în revenirea la ceea ce suntem.

Trăim vremuri în care progresul pare să ne apropie de tot ce am visat. Și totuși, ne simțim tot mai departe de noi înșine. Într-o lume saturată de artificial, e timpul să ne întrebăm: ce am pierdut în acest schimb? Și mai ales… ce mai putem regăsi?

Omul și-a creat condiții prielnice pentru a trăi lipsit de... condiție. De simpla condiție.

A ales să dea importanță artificialului, înlocuind firescul, viul vieții, cu un confort fals și mecanic. A sacrificat natura pentru iluzia progresului, iar în acest schimb a pierdut ceva esențial: legătura cu sine și cu Dumnezeu.

Această ruptură nu s-a produs dintr-odată. După generații întregi de evoluție - de când omul s-a ridicat în două picioare și a făcut primii pași în lume - el a căutat, a descoperit, a inventat. Dar baza oricărei creații nu-i aparține întru totul. Adevărata sursă a creației se află în mâna lui Dumnezeu.

El ne-a dat toate cele de trebuință. Și tot El ni le poate lua.

Cum?

Prin smintire. (Se întâmplă.) Prin uitare. (Deja se petrece și asta.) Prin eclipsare... sau, dimpotrivă, prin revelație. (Mai rar, dar și când se întâmplă!...)

Cum putem păstra aceste daruri, pentru a le lăsa moștenire celor ce vin după noi?

Prin curățire în smerenie. Prin întoarcere la esență. Prin trăirea unei vieți înrădăcinate în adevăr, urmând pașii care s-au făcut deja pe calea Lui.

E straniu, poate chiar fascinant, cum alegem să trăim în virtual emoțiile și trăirile pe care ni le poate oferi natura.

E mai simplu să culegem banalul, să hrănim mintea și sufletul cu fantasme ideale, proiectate într-o lume digitală, decât să ne lăsăm atinși de realitatea simplă, vie, autentică.

Și totuși...

O simplă ieșire în natură ne poate face un bine profund. Când e trăită fără exces, cu inimă deschisă, această întoarcere la firesc se traduce printr-un lucru rar și prețios: o viață de calitate. Iar pentru aceasta, costul este minim.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.