Un frumos amin... Fără regret și suspin

M-ai primit sau m-ai chemat

Ca să-ți fiu cel de urmat?

Am venit și...

Venind de dincolo de nori

Am învățat cum este să te cobori

Printre cei plini de rumori

Care poartă poleită o casetă de valori

Cuvântul meu este pur și grăitor,

Dar tu îl vezi mai mic decât propriul lui cotor

Nu sunt sfânt,

Însă nici pe departe al tău cânt

Nu-s o rază de speranță

Sunt o pană de credință

Pusă peste o simplă ființă

Da... Eu trăiesc în ideal

Tu trăiești în material

Eu ofer o bucurie

Tu...în schimb...doar critici, teorie

Eu sunt sus

Tu mă vezi dus

Cam atât a fost de spus

Un frumos blajin amin...

Fără regret și suspin

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Viața încearcă omul la fel cum omul încercă viața. În final, omul a trecut prin încercarea sa și a cunoscut îndeaproape cum viața a trecut prin el. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Prezentul se folosește de alegeri, iar alegerile tale îți definesc prezentul.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sărmanul din fundul curții

Dacă a ajuns sărmanul din fundul curții să-ți ofere învățături de viață, atunci află că el este mai bogat decât tot ce deții tu.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Toate în trăiri și măriri de cuvânt

Povestea noastră a început acum. Acum câteva clipe, poate fi ieri, dar parcă azi, ne-am întâlnit printr-o privire încărcată de emoție. Apoi încă una...până la dezmierdări. Toate în trăiri și măriri de cuvânt, de viață. Imagineaza-ți cum eu, același artist pătrunzător și nonșalant în orișice miscare, și tu, o fire enigamtică - cu ochi de un albastru glacial care pătrund adânc în sufletul meu cald, cu o aură de mister care pare să te înconjoare oriunde mergi, contemplăm cu ochii plini de patos la poveste. Această profundă clipă, singura pe care o avem, care inițial s-a născut dintr-o curiozitate, este de fapt cheia magică a întâlnirii noastre. O cheie nevăzută, destinată doar nouă. Doar noi o vom vedea cu adevărat și vom putea afla unde ne duce și ce vom fi deschis prin ea. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Doar un profan poate cânta prostului în strună.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Evident

De mă vezi, de nu mai vezi,

De mă crezi, de nici nu crezi,

Poți găsi ce nu visezi.

De îți sunt ce nu-ți mai sunt,

Doar cuvinte, doar mărunt,

Toate se petrec în vânt

Pe nedrept, dar foarte drept,

Evident, de folos și înțelept,

Noi rămânem un concept.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Dragoste în vremea Adevărului, Luminez și dau viață peste tot în toate. Plecând din sufletul meu și trecând prin fiecare al tău por, am o singură destinație: materia sufletului tău. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Prezentul este cel mai fin și cel mai scurt fir care se află între Infern și Paradis.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Monolog

Crâmpeiul unui boem

Predictibil? Nu știu. Mersul vieții este mereu surpinzător. Sunt însoțit nu doar de Cel care se află înaintea pașilor mei, ci și de umbrele incertitudinii (și probabil că nu-s singurul care trăiește în acord cu opinia asta). Doar Dumnezeu știe ce e în sufletul omului, locul unde totul este un monolog continuu. Am riscat să aleg. Ce am ales? Ultima dată a fost un plasture (despre care credeam că o să-mi aducă echilibrul). Ceva de marcă, marca Pansament, însă nu orice gen de pansament, ci unul care vine pus pe suflet. Mare eroare să cred că plasturele ce se vedea și părea a fi de mare calitate este ceea ce aveam nevoie. Acum, ca să fiu cinstit, e iar vina mea. Niciun plasture nu acoperă și nu vindecă ce arde în miezul sufletului. Poți să-i pui sau să-i spui orice. Mai ales că rațiunea vine și ea cu ideile ei. Cele mai multe idei seamănă cu niște pisici. Foarte blânde până simți cum zgârie. Am încetat să acord atenție. Am auzit ceva de genul: „Cât de lipsit de inimă ești?” Și întrebarea nu era pusă de mintea mea. Am obiceiuri ciudate (și cred că se observă). Dacă nu mă înșel, am prostul obicei să fac trucuri. Cel mai slab truc este cel în care transform simplu în compus-abstract. Sunt un curent... numit COMPUSISM, deși mă regăsesc mai mult prin LINISM. Am riscat să fiu profund. (Profund și introspectiv, oferind cititorului o călătorie în lumea interioară a personajului, je. Je de la jenant... nicidecum de la eu.) Scopul? Cred că ăsta este modul meu de comunicare. (Ies din corp și mă plimb în jurul meu. Ce experiență tare! Oare câte au rămas neobservate?!) Am riscat să zbor. Păunul zboară pe distanțe mici. O face ca să fugă când simte un pericol. Poate că ceea ce se petrecea nu era chiar un pericol, dar sensibilitatea mea este vulnerabilitatea mea. Am riscat să privesc. Unde? Între Cer și Pământ... acolo unde divinul mi-a dăruit mai mult decât pot spune într-un monolog de poveste. Sunt atâtea lucruri care vorbesc mai bine decât mă pot exprima eu... Cineva știe cât și cum sunt de expresiv. La polul opus, când situația x vorbește... tac. Pot fi foarte tăcut, elocvent cât o sinteză plină de înțeles. Am riscat să adaug valoare. Cum? În cel mai bun mod cu putință... nu de puține ori prin artă. Evident, arta mea nu e ca pâinea caldă, dar hrănește cumva privirile celor care o poartă. (Mulțumesc, dragii mei! Mai bine m-aș apuca să fac salată de vinete. Dacă pot fi uitat pentru că nu-s bancher, am o rețetă pentru care mi s-a zis că rămân nu doar un reper, ci un fel de dor absolut. Rețeta aia reprezintă filosofia din salata de vinete. Fac ce fac și ajung la cea mai dureroasă parte. Sunt un ocean formidabil. Habar n-am câtă lume apreciază fantasticul din adâncurile mele. Iată orchestra. Se aud note bizare din instrumentele ce acompaniază vocea. Pianul e prim-solist. Am scos un ecou pe care îl aud cum sună (de tot atâta vreme de când sunt mic): vreau să fiu și eu văzut. Am zis printr-o paranteză că sunt mic. Problema constă în faptul că mă cred mare. Mă dau mare? Nu, nu cât aș putea. Am fost sarcastic. Și asta nu doar cu două propoziții în urmă. Am lansat o știre. Aceste cuvinte nu sunt o știre. Sunt doar un crâmpei. Crâmpeiul unui boem. Însă a trăi ca boem e un act de semi-sinucidere. (Am auzit de multe ori: „Cum dra.. trăiești așa? Apucă-te de lucruri serioase.”) Mda, recunosc, am avut mult tupeu să-mi urmez calea (doar că, într-adevăr, am fost oprit în câteva intersecții, iar în mijlocul lor, ce să vezi! se aflau fix acele persoane care mă amendau pentru că îmi permit să fiu ceea ce sunt). Un soi de infractor ce pare că poartă o imagine falsă și se ascunde sub slujba boemului. Eu. Boemul rar este plătit la adevărata sa valoare. Partea cu valoarea e o chestiune interpretabilă. Am renunțat la responsabilitate. Se poate una ca asta? Da și nu! Când vine vorba de responsabilitate, sincer, în privința unor lucruri, sunt la limita bunului-simț. Asta înseamnă că sunt iresponsabil și nesimțit? Depinde de interpretări (și de cine îndrăznește a le face). Eu cred că nu îmi este recunoscută partea/secvența/filmul în care mi-am dovedit implicarea. Faptele bune... atât de des pedepsite... rămân, iar toată aprecierea e la Dumnezeu. Am mers însoțit de ochii celor care m-au urmărit. Mersi tuturor celor care mă apreciază pentru ceea ce sunt și mai puțin pentru cine sunt! Mulțumesc și celor care nu știu cum sau pentru ce să mă aprecieze. Îi mulțumesc nespus Domnului Dumnezeu pentru că este înaintea pașilor mei. El mi-a dat suflul acestei vieți. El o să-mi aducă liniștea vieții veșnice.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Sărbători fericite!

Cu binecuvântări să primim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos!

Să ne fie viața toată luminată și curată!

Să iertăm cum se cuvine chiar pe noi și pe oricine!

Să dăm bine și răbdare lumii care nu mai are!

Sărbători minunate, vremuri bune, sănătate!

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Să ne trăim

Să ne trăim ca-n prima zi... 

Frumoasa ziuă ca-n povești... 

Cu simț de bucurii lumești... 

Trecute ieri în azi... 

Să mergem înspre noi... 

Minuni a lumii în doi... 

Născuți bogați și goi... 

Dar liberi amândoi...

Să ne hrănim din dragoste cu bine... 

Plătind totul cu sine... 

Iar ca bacșiș răbdare... 

Divin din pură stare.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Schimbarea sinelui poate aduce șansa să ne apropiem de Adevăr. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

ICL, un manuscris foarte personal

01.07.2023 - 27.03.2019

ICL este o poveste care avea cu totul alte intenții, deloc literare, dar care a devenit intriga ce m-a inspirat, devastat și a reușit să mă cucerească printr-o experiență atât de personală, atât de abundentă, atât de ciudată. Relația mea, autorul, cu personajele și experiențele lor, recunosc, m-a afectat într-un mod ireversibil.

„Obișnuiesc să fiu celorlalți un mister așa cum îmi sunt ei o enigmă întrupată. Întrupare ce poartă în cuvinte și gesturi indicii ce închid sau deschid portalul dintre noi: realitatea. Regret că lucrurile au luat-o razna. Oamenii vor trece pe lângă mine și vor spune că sunt nebun. Sau că am fost, mă rog... Întâmplarea face că o spuneau și înainte, dar fără a-mi cunoaște povestea. Acum a venit clipa în care o vor afla. Poate fi ultima parte dintr-o aparentă fantezie: viața.”

Personajul principal este determinat să aleagă o cale fără întoarcere: sinuciderea. Evident, departe de el orice gând prin care să producă un păcat așa cum - probabil - vă imaginați. Doamne ferește! Cutremurătoarea faptă face ca personajul să urce pe soclul evenimentelor și să-și lase agățat gâtul de lațul amintirilor. Acestea formând cuvântarea unui lucru dificil de spus, incomod, extrem de sălbatic și absolut excepțional. Dacă până aici nu se întrevede nicio faptă reprobabilă, niciun păcat, logic, spânzurătoarea fiind un joc care se joacă mereu în doi până la final, aflați că totul era scris dinainte de a fi fost înfăptuit. Păcatul devine total când povestirea începe a spune în cuvinte o minunată odisee de dragoste, de viață, poate de nespus...și deocamdată fără de sfârșit. Ca autor, acum, prin ICL mă dezleg și eliberez de ceea ce m-a marcat pe viață.

„- Întinzi capcane?, mă întrebă jucăușă Ana.

Începusem să vorbim în urmă cu trei zile... Atenția îmi era atrasă nu doar de frumusețea ei interioară, vibrant de atractivă, ci mai curând de mintea ei. O inteligență sexy ce forma dulcele poftit de mine - musafirul nepoftit din gând în gând. Un așa dulce, Doamne, încât cuvintele mele sunt prea sărace ca să poată descrie o asemenea chimie ce părea să compună primul și ultimul element al unei particule nedescoperite. Dincolo de particula pe care într-un mod cu totul special începusem s-o străbat la fel de tare cum o făcea și ea, Ana, se afla „unda” care vibra spre mine. În ea vedeam sufletul dezvelit, plin de adevăr, ce avea împietrită inima și rațiunea acoperită cu umbrele trecutului. Știind cât de ușor pot să cad în capacana gândurilor, cuvintelor sau faptelor, evitând să mă joc când nu este cazul, mai ales că simțisem în acel al său „din cauză” o problemă de suflet, îi răspund sincer (la fel cum aveam să-i răspund mereu):

- Deloc. Pauza ta spune asta.

- Nu la întrebarea aceea mă refeream, îmi spune Ana.

- La copil?

- Da.

- M-am prins.

- Ca ce?

- Ca un lapte.

- 🙂

- Ca sau că? Că. Știu.

- Da.

- Că te ai oprit la acea întrebare.

- Cum ai știut?

- Decide tu.

- Îți doresc să ai și fată. 🙂

- Hahaha. Mulțumesc! Nu ai răspuns

- La ce? 🙃

- La întrebarea legată de copil.

- Răspunsul e da.

- Îți dorești? Ai?

- Nu am. Nu a fost să fie până acum.

- Îți doresc să ai! 🙂🙃

- 😃 Mulțumesc!

- Oglindă...mai sunt.

- Cam da.

Simțind că una dintre bănuielile mele se poate confirma, venind vorba de „oglinzi” și având deja câteva rânduri scrise „în oglindă”, înregistrate cu vocea mea și puse pe ritmul unui jazz seducător, îi trimit să asculte: Ești tu. Locul meu...ești tu. Starea mea...ești tu. Peisajul meu...ești tu. Atenția mea...ești tu. Detaliul meu...ești tu. Analiza mea...ești tu. Tonul meu...ești tu. Vremea mea...ești tu. Gândul meu...ești tu. Trăirea mea...ești tu. Focul meu...ești tu. Vocea mea...ești tu. Zâmbetul meu...ești tu. Liniștea mea...ești tu. Clopotul meu...ești tu. Frumusețea mea...ești tu. Chipul meu...ești tu. Iubita mea...ești tu. Norocul meu...ești tu. Melodia mea...ești tu. Filmul meu...ești tu. Poza mea...ești tu. Versul meu...ești tu. Proza mea...ești tu. Drumul meu...ești tu. Oprirea mea...ești tu. Curajul meu...ești tu. Eroina mea...ești tu. Sărutul meu...ești tu. Culmea mea...ești tu. Cerul meu...ești tu. Vibrația mea...ești tu. Vaporul meu...ești tu. Sirena mea...ești tu. Trenul meu...ești tu. Gara mea...ești tu. Avionul meu...ești tu. Așezarea mea...ești tu. Pasul meu...ești tu. Urma mea...ești tu. Pământul meu...ești tu. Sămânța mea...ești tu. Prezentul meu...ești tu. Dragostea mea...ești tu. Te mai întrebi cine sunt eu?! Sunt tu...prin toate cele care ești doar tu. Probabil acesta a fost momentul cheie prin care s-a eliberat un prim strop de serotonină și dopamină...care prin amestec aveau să se transforme într-o poveste aparte, una ce nu știam că mă poate afecta atât de frumos ca printr-o vrajă. Oglindă, oglinjoară, iată ce face o vrăjeală spusă ca odinioară:

- Minunat!, îmi spuse Ana. Sunt numai oglinzi acum, de jur imprejur.

- 😊 M-ai ascultat?

- Sigur. 😊 De acolo și oglinzile. Ai o voce foarte frumoasă.

Până aici... Ana îmi confirmase trei lucruri despre ființa mea: talentul, frumosul cretiv și frumoasa mea voce. ”

Condeiul este un fenomen care m-a învăluit cu atracții spuse și nespus de interesante. Noul manuscris foarte personal, numit ICL (abreviat), este cel prin care povestesc emoționat o istorisire transversală care îmbracă mai multe scenarii (cel puțin unul fiind transcendental) și întâmplări care se bazează pe fapte teribil de reale, cronologic vorbind, de-a lungul celor peste câte pagini se vor fi scris deja în vreme de patru ani deja trecuți. ICL traversează genurile a două ființe atât de asemănătoare (prin ai lor ochi căprui, strălucitori și apropiați ca niște gemeni ce se iubesc de la prima vedere) și atât de diferite, fiind presărată de emoții, umor, dragoste pasională combinată cu romantism, mister, boală și sinucidere. Însă nu-i vorba despre o sinucidere clasică, ci una cu totul diferită. „Avea Ana „să-mi fie” ca-n versuri și-n poezie, putea oare să-mi confirme fiecare bănuială?” Îndrăznesc că veți putea afla. Ce vă pot spune de pe acum e altceva. Povestea urma să cunoască o serie întreagă de chestiuni cu răsturnări de situație ca-n filme. Ei bine, păstrând secretul ICL, asta face ca realitatea să scrie un lung, intens și fascinant mister alcătuit din firele faptelor reale. O mențiune specială se cuvine a fi făcută pentru munca de creație (și totodată o anume investigație) a mea, autorul, care, împreună cu minuscula ingeniozitate narativă, va fi capabilă să captiveze cei mai pretențioși cititori. Voiam să zic: cei mai curioși cititori. Dragi creativi și stimați cititori, dacă v-am inspirat să vă formați o idee concretă, vă rog, fiți buni și tineți-mă aproape.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Omul este interfața conștiinței celeste.

 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Singurul care poate învinge un neînțeles este propriul neînțeles.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Cel mai ciudat lucru care se poate întâmpla unui neînțeles este să se agațe de un neînțeles. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Termenul original pentru oameni este altul.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Uneori poți fi atât de orb, omule, încât să trăiești cu senzația că vezi cel mai bine.

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.

Maxima lui Păun, una pe viață

Economia este un instrument speculativ. Atât. 

© Toate drepturile asupra imaginilor si textelor publicate pe acest site sunt rezervate in exclusivitate autorului. © All content of this blog is protected by the law of copyright.